Shakespeare - un risc asumat de Mircea Morariu sursa: Adevărul
Iată că apar şi primele ecouri ale anului Shakespeare. Printre ele, spectacolul intitulat Shakespeare, Sonetul 66, montat la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timişoara de regizorul sârb Kokan Maldenovič. Cunoscut familiarilor acestei instituţii de spectacol datorită felului remarcabil în care a pus în scenă, în urmă cu vreo doi ani, Opera cerşetorilor. Cadrul, structura de rezistenţa, elementul la care se raportează dramaturgia dinamică a montării de acum (o semnează Góli Kornélia) este dat de excepţionalul Sonet 66. Unul dintre cele mai cunoscute, mai frumoase, mai pline de substanţă, mai plurivalent, mai încărcat de semnificaţii din lirica marelui Will. El oferă ocazia unui ambiţios proiect de prezentare concentrată, în nici mai mult, nici mai puţin de 66 de minute, cronometrate la vedere, a câtorva dintre cele mai percutante scrieri dramatice shakespeariene.
Spectacolul gândit de Kokan Mladenovič este unul rotund, cu prolog şi epilog. Vedem pe scenă şi la început, şi la sfârşit toţi interpreţii – cred că distribuţia îi cuprinde pe toţi componenţii de azi ai trupei Teatrului Maghiar de Stat din Timişoara- şi recunoaştem fie câte un personaj, fie cât un fragment sau, mă rog, un detaliu de costum (autoare - Tatjana Radišič) gata-gata să ne aducă aminte de universul creaţiei dramatice a ilustrului dramaturg. Un efeb care face selfie cu un telefon mobil, un cap de măgar, nobili, complotişti ori surghiuniţi, nebuni, clovni, regi obsedaţi de păstrarea, chiar cu preţul unor crime, a coroanei ori tineri având în mână câte un craniu. Din podul scenei sunt aruncate frânghii care sugerează spânzurători (decorul - Marija Kalabič). Ascultăm emoţionaţi magnificul Sonet 66, rostit în limba engleză, cu patetism nedisimulat, de bună calitate, de actorul Balász Attila. După care cronometrul se pune în funcţiune, iar timp de 66 de minute este reluat, vers cu vers sonetul, fiecăruia dintre versuri încercându-i-se a i se găsi reflexe, ilustrări în opera dramaturgică a lui Shakespeare, toate transpuse în contemporaneitate. Actorii Aszalos Géza, Balász Attila, Bandi András Zsolt, Borbély B. Emilia, Csata Zsolt, Eder Enikö, Horváth Anna, Kiss Attila, Kocsárdi Levente, Lörincz Rita, Magyari Etelka, Mátrai Lukács Sándor, Mátyas Zsolt Imre, Molnár Bence, Molnos András Csaba, Simó Emese, Tar Mónika, Tokai Andrea interpretează, îmbogăţesc, aduc în contemporaneitate temele principale- tema morţii, tema iubirii, tema puterii- din creaţia lui William Shakespeare, aşa cum se regăsesc ele în scrieri celebre, precum Othello, Richard III, Macbeth, Visul unei nopţi de vară, Romeo şi Julieta. Replicile sunt rostite îndeosebi în limba engleză (aici fiecare dintre interpreţi se descurcă lingvistic după propriile puteri), sunt acompaniate de mişcare, de coregrafie ( autor - Andreja Kološevič), de comentariu muzical (compozitor - Irena Popovič), de muzică live (îi menţionez îndeosebi pe actorii Molnos András Csaba şi Eder Enikö). Sonetul ne este reamintit din când în când, ba chiar avem parte despre o replică peste secole a lui, replică scrisă într-un limbaj mai colorat, mai specific vremii noastre, rostită şi tupeist, şi şmecher, şi şăgalnic, şi cu forţă, şi complice, adică exact cum trebuie de tânărul actor Csata Zsolt. Când cele 66 de minute planificate au trecut şi cronometrul s-a oprit urmează epilogul, urmat de intrarea în civilie a interpreţilor. Marcată prin renunţarea la unele elemente de costum ori de recuzită.
