editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Microstagiune cu macroaplauze. Teatrul German din Timişoara (I) de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda Liternet
  Poate că cea mai frecventă întrebare, când vine vorba de teatru, este "ai fost la spectacolul lui X?", urmată imediat de "şi cum ţi s-a părut?" Răspunsuri pot fi multe şi, uneori, cu două feţe, în funcţie de om şi de felul discuţiei. La fel şi unele aplauze: deşi nu ţi-a plăcut spectacolul cutare, fiindcă te uitai la ceas din cinci în cinci minute, totuşi ştii că ai mimat reacţii de încântare la final şi că l-ai aplaudat de parcă era o capodoperă. Da, lucrurile stau nesigur în teatru, iar senzaţia pe care o ai, când intri în lumea asta, este că aici nimic nu e negru pe alb şi că întotdeauna poţi conta pe o prefăcătorie confortabilă.
  Spectacolele de mai jos merită văzute şi sunt importante pentru că te fac să crezi că se poate şi altfel. Ele contrazic povestea de mai sus, n-au de-a face nici cu prefăcătoria, nici cu decepţia şi aduc, cel puţin spre bucuria mea, o rază de soare în lumea încurcată a teatrului.
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Szekspirowski de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Pentru al cincisprezecelea an consecutiv, Festivalul „Szekspirowski“ l-a celebrat pe Marele Will la Gdansk. Acesta este unul dintre cele noua festivaluri de gen care formeaza reteaua Shakespeare, printre ai carei membri fondatori se numara si directorul festivalului omolog din România, Emil Boroghina. Reprezentatiile din Polonia s-au întins si în Gdynia si Sopot, doua orase apropiate de Gdansk, locul cunoscut lumii întregi prin santierul naval unde a luat nastere sindicatul Solidaritatea.
  S-ar zice ca principalul criteriu de selectie al directorului artistic, Prof. Jerzy Limon, l-a constituit diversitatea. În cele noua zile de festival au curs unul dupa altul spectacole extrem de diferite. Unele bune, câteva exceptionale, caci cele din urma se gasesc, prin definitie, mai rar. Aproape toate, însa, remarcabile prin viziune sau prin experimentarea diferitelor forme de limbaj teatral. De la „Anatomia Lear“, imaginat de regizoarea Mikaela Hasán ca spectacol de animatie
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Năvoade şi cupaje: Shaking Shakespeare de Daniela Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.25
  Spectacolul Shaking Shakespeare oferă nu o zgâlțâire a universului Shakespeare, așa cum anunță titlul spectacolului, ci o revizitare construită din decupaje inteligente de text. Deși "cusăturile" sunt la vedere, pretextul este bine ales: scena spectacolului din Hamlet servește drept cadru pentru un casting la care participă trupa de actori ce poposește la Elsinore și interpretează roluri precum Caliban, Macbeth, Lady Macbeth, Antonio, Shylock, Othello, Desdemona, Iago, Richard al III-lea. Creatorii spectacolului propun explorarea tramelor aduse la același numitor prin voință regizorală. "Vorbe, vorbe, vorbe" - replica rostită de Hamlet - servește drept cadru pentru o poveste. Avem un prim semn că bucățile de lume sunt reconstituite și reconstituibile: scena este presărată cu cărți, care, asemenea pietrelor din râu, servesc drept punți spre alte personaje și spre spectator. Actorii își modifică mereu statutul, fiind actanți, dar și spectatori în
  Citeste tot pe Revista Orizont - pg.25
• Năvoade și cupaje: Shaking Shakespeare de Daniela Magiaru sursa: România Culturală
  Spectacolul Shaking Shakespeare oferă nu o zgâlțâire a universului Shakespeare, așa cum anunță titlul spectacolului, ci o revizitare construită din decupaje inteligente de text. Deși "cusăturile" sunt la vedere, pretextul este bine ales: scena spectacolului din Hamlet servește drept cadru pentru un casting la care participă trupa de actori ce poposește la Elsinore și interpretează roluri precum Caliban, Macbeth, Lady Macbeth, Antonio, Shylock, Othello, Desdemona, Iago, Richard al III-lea.
  Creatorii spectacolului propun explorarea tramelor aduse la același numitor prin voință regizorală. "Vorbe, vorbe, vorbe" - replica rostită de Hamlet - servește drept cadru pentru o poveste. Avem un prim semn că bucățile de lume sunt reconstituite și reconstituibile: scena este presărată cu cărți, care,
  asemenea pietrelor din râu, servesc drept punți spre alte personaje și spre spectator.
  Actorii își modifică mereu statutul, fiind actanți, dar și spectatori în
  Citeste tot pe România Culturală
• Scuturîndu-l pe Shakespeare de Oltița Cîntec sursa: Observator Cultural
  Shaking Shakespeare a fost ultima premieră a Teatrului German (TGST), înainte de închiderea stagiunii. Prin grija Guvernului şi a unei Ordonanţe (63/2010) scrise pe genunchi, acesta ar putea fi chiar ultimul spectacol al TGST ca instituţie de repertoriu. (I.P.)
  O coincidenţă fericită a făcut ca premiera cu numărul 400 a Teatrului German de Stat Timişoara să fie un spectacol cu rădăcini ancorate în opera shakespeariană. Shaking Shakespeare e un proiect postmodern care utilizează intertextualismul ca manieră de structurare a materialului dramaturgic şi spectacular. Cu Radu Alexandru Nica la cîrma regizorală şi cu o echipă deja rodată – Dragoş Buhagiar, Vlaicu Golcea, Florin Fieroiu şi Lia Bugnar ca dramaturg, în accepţia germană a termenului –, Shaking Shakespeare se anunţa un spectacol aşezat în trendul poeticilor teatrale actuale. Aşa şi este. Scenariul e vertebrat pe povestea lui Hamlet şi drama sa familial-existenţială. Podeaua spaţiului
  Citeste tot pe Observator Cultural