editeaza

• 1
• 2

• Despre Holocaust, cu un actor la doi spectatori de Veronica Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  Trilogia evreiasca a regizorului Mihai Maniutiu a debutat in Joia Mare, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, cu spectacolul Shoah. Versiunea Primo Levi. Shoah este o punere in scena a unor interviuri cu Primo Levi, evreu italian, supravietuitor al lagarului de la Auschwitz, autor de memorii si proza, cunoscut mai ales datorita lucrarilor sale despre Holocaust. Doua dintre cartile lui Levi au fost publicate la Editura Polirom: Mai este oare acesta un om? si Armistitiul, iar volumele sint folosite pe scena.
  Interpretul jurnalistului Fernando Cammon joaca tinind in mina aceste carti, cind il intervieveaza pe Levi. Interviurile cu Primo Levi, ce stau la baza scenariului dramatic semnat de Mihai Maniutiu, au fost culese insa de pe Internet, din diferite publicatii, si traduse de Anca Maniutiu.
  Spectatori invitati la vals
  Shoah se desfasoara cu numai 54 de spectatori, care iau loc pe scena, intr-un singur sir de scaune, de jur-imprejurul spatiului de joc inchis precum o camera.
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Gândiţi-vă că toate astea au fost aievea! de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Îndată după deschiderea Muzeului Holocaustului din Washington, analistul american Philip Gourevich făcea observaţia potrivit căreia” faptul că suntem puşi în faţa barbariei nu este un antidot contra ei.” Într-un articol publicat în Dilema veche nr.4/2004, Andrei Pleşu scria: „Mă îngrijorează evident — şi nu numai pe mine – să constat că, în ciuda a tot ceea ce se ştie despre nebunia Holocaustului, în ciuda mărturiilor traumatizante şi a declaraţiilor oficiale, o anumită dispoziţie antisemită continuă să existe, subteran, în conştiinţa neamurilor. Inteligenţa, umanitatea, experienţa istorică nu par să fie practici suficiente pentru a dizolva această dispoziţie; ea supravieţuieşte latent, tulbure, în penumbra interioară a mai tuturor neevreilor şi la imprevizibile răstimpuri devine patentă. Nici o terapie n-a reuşit, până acum, să anuleze, această insidioasă toxină, ceea ce, între altele, conferă dramei semite o
  Citeste tot pe Revista Familia
• După Auschwitz de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Mă uitam pe fereastră. Beznă. Din cînd în cînd, frînturi de lumină. }ăcănitul brutal al roţilor de tren îmi măcina timpanele. Stăteam întinsă pe patul meschin, îngust, de chilie-celulă, dintr-un vagon de dormit al unui tren din secolul 21. Sau cel puţin aşa trebuia să fie. Capul îmi era îngheţat, corpul transpira sub două pături de plastic, aşezate ordonat de mine, una peste alta. Un sfîrşit de mai trist, umed, friguros, care se vîră şi surescită toate disperările lumii. Un tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferenţa celor care le menţin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuţiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în scenă la Teatrul de Stat din Oradea. Trenuri, trenuri, trenuri. În susul şi-n josul istoriei, al fiinţei mele, al exilurilor, al exodurilor, al călătoriilor. Într-o secundă, viaţa poate fi pulverizată.
  Citeste tot pe România literară
• Oameni vorbind cu Dumnezeu de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  O hala dezafectata, la timp de seară, undeva, la marginea Sibiului. Câţiva oameni, nu mulţi, coboară dintr-un autobuz şi aşteaptă zgribuliţi lângă porţile metalice ale unei intrări care arată destul de sinistru. Zgomotul de fiare dintr-o altă aripă a clădirii se amestecă cu muzica unor viori ce răsună în spaţiul în care aceşti oameni aşteaptă să intre. Ora spectacolului a fost schimbată şi exista la un moment dat pericolul ca acesta să nu se mai joace din cauza ploii care pătrundea în hală riscând să afecteze sistemul electric. În plus, dificultatea montării a trei decoruri într-un singur spaţiu de joc, cele trei spectacole jucându-se unul după altul la interval de jumătate de oră, ridica o sumă de alte probleme atât pentru personalul de scenă, cât şi pentru actori. Dar tehnica precară şi condiţiile grele de montat şi de jucat n-au împiedicat totuşi acest schimb rar, posibil numai între un creator care are realmente ceva de spus
  Citeste tot pe Gândul