A străbate ţara noastră-n lung si-n lat ţine de sensul pur si nealterat al cuvîn-tului „aventură". Ore si ore ca să ajungi de ici, colo, în fond, pentru că distanţele nu depăsesc cinci sute si ceva de kilometri.
Neavînd autostrăzi, neavînd drumuri şi poduri, neavînd bun simţ şi respect, calcule nu se pot face. Nu poţi conta în nici un fel pe timpul tău. Ceilalţi îşi bat joc de el, de tine, de bani, de orice drept pe care s-ar cuveni să-l ai ca cetăţean. E caraghios de-a dreptul să îndrăzneşti să-ţi faci un program. Nu ai nici cea mai mică şansă să-l respecţi. Acum cincisprezece ani făceam o oră jumătate, cînd mă leneveam la volan, pînă la Sinaia ca ca să asist la activitățile Academiilor de Teatru din lume. Acum... imprevizibilul absolut. Acum cincisprezece ani, cînd mergeam spre Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, nu-mi lua mai mult de cinci ore ca să ajung. Astă primăvară am făcut opt. Cu un șofer profesionist.
Citeste tot pe
România literară
