editeaza

• 1
• 2
• 3

• Premieră la Teatrul Foarte Mic: ”Somnoroasa aventură” sau cultură cu mici și bere de Gabriela Hurezean sursa: Cronica Română
  Cum n-a compus (încă) nimeni un poem simfonic intitulat ”Așa grăit-a Mazilu”, cea dintâi premieră a Teatrului Foarte Mic din noua stagiune are ca uvertură câteva măsuri din ”Așa grăit-a Zarathustra” de Richard Strauss. Dar ce-a grăit Teodor Mazilu? Iată:
  ”Personajele mele, având un fel de ridicolă conștiință de sine, simt nevoia să se autocaracterizeze și, ori de câte ori se ivește ocazia, prin natura ei, prostia este violentă. Dar nuanțând-o, trebuie să recunoaștem prostiei și o anumită complexitate. Prostia nu e numai obtuză. Ea are o extraordinară putere de a mima orice: poate mima inteligența, prostia se poate indigna față de mediocritate, prostia poate mima chiar și sila față de prostie.” Teza este ilustrată de Mazilu și în piesa ”Somnoroasa aventură”, pusă în scenă cu maximă fidelitate de regizorul Vlad Stănescu și complicii săi, actorii Cristi Iacob, Oana Albu, Radu Zetu, Gabriela Iacob, Avram Birău.
  Citeste tot pe Cronica Română
• O aventură teatrală eșuată de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Înainte de 1989, teatrele erau obligate să încludă în repertoriu piese românești, în special de actualitate, indiferent de calitatea lor. Au apărut la rampă atunci, o sumedenie de dramaturgi, mulți servili cerințelor regimului de tristă amintire, dar printre ei se aflau și personalități care încercau să scape de autoritatea cenzurii ideologiei comuniste și să propună piese cu tâlc, inteligent și original scrise. Pe nedrept sunt uitate astăzi, personalități precum Tudor Popescu, Iosif Naghiu, iar cu greu câte un teatru își mai amintește de Dumitru Solomon sau chiar de Teodor Mazilu. În genere, acești dramaturgi apelau la calea teatrului absurd spre a încerca mascarea față de cenzură, a surprinderii critice a stării “societății multilateral dezvoltată” și pentru a îi condamna rezultatele prin personaje Teodor Mazilu era prozator și în special dramaturg, iar șapte piese ale sale au fost mult jucate, începând din 1963 cu “Proștii sub
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Somnoroasa impostură de Răzvana Niță sursa: Port/ro
  Nu ştiu de ce, întotdeauna am avut senzaţia că Teodor Mazilu este un autor cu un destin artistic tragic. Am sentimentul că, deşi s-a montat destul de mult a rămas neînţeles, nu i s-au pătruns toate sensurile, nu i s-a descoperit unicitatea. Inamic declarat al imposturii şi ticăloşiei, al dedublării, Mazilu scrie un teatru cu o geometrie aparte, personajele sale se înscriu într-un sistem, au o structură ce combină fericit sinceritatea absolută, naivitatea, prostia, suficienţa chiar cu absurdul situaţiilor. În „Somnoroasa aventură”, Cleo sau Ogaru îşi recunosc ipocrizia, admit că îşi urmăresc propriile interese ("Dacă interesul coincide cu sinceritatea, de ce să nu fi sincer?"). Gabriela oscilează între o aventură în neant şi o escapadă cu mici şi bere la Băneasa. Iar Gherman, nefericitul care nu se poate dedubla, rămâne blocat în postura de angajat model, serios, grav, schematic.
  Universul mazilian nu este unul la îndemână.
  Citeste tot pe Port/ro