La zece ani după ce Nora lui Ibsen își părăsea soțul, trântind zgomotos ușa Casei cu păpuși și în același an (1889) în care Strindberg scria una dintre cele mai cunoscute piese ale sale, Domnișoara Iulia, marele romancier rus Lev Nikolaevici Tolstoi publica o superbă povestire intitulată Sonata Kreutzer, al cărei titlu, preluat ad litteram după cel al unei ilustre piese muzicale, trimitea cu gândul la învolburările care confereau și dramatism, și personalitate compoziției beethoveniene.
Povestirea lui Tolstoi, una despre pasiune, despre gelozie, despre ceea ce însemna familia rusă și constrângerile sale, despre triunghiul conjugal (teme recurente în opera marelui prozator, aduse la desăvârșire în Anna Karenina) era bazată pe o amplă confesiune a lui Poznîșev care a ajuns, dintr-o întâmplare, să împartă același compartiment al unui vagon de tren cu naratorul. Și care, după câteva zeci de ore bune de tăcere, se apucă pe neașteptate
Citeste tot pe
Yorick
