Un orăşel de provincie în care fel de fel de indivizi maniacali şi “nebuni” îşi duc implacabil existenţa, punctul de maxim interes al comunităţii fiind trenul care vine de la Sinaia, “plin de ccoconet şi de domnişori spilcuiţi”, dar care nici măcar nu opreşte în oraş. Acestui decor i se suprapune o poveste (evident!) de dragoste: o fată, mai mult sau mai puţin captivă în oraşul necunoscut, ajunge în braţele salvatorului ei. La prima mână, aşa-i? Dar ceea ce este cu adevărat captivant la text sunt tocmai replicile pline de haz dintre aceste personaje delicioase care compun lumea provincială. Toţi se tem să fie catalogaţi drept nebuni, dar, fiecare în parte, are doza lui de demenţă. Ichim are în grijă păsările din gară, iar şeful gării mănâncă raţele călcate de tren, după ce îi cere lui Ichim bani pe fiecare victimă strivită; domnişoara Cucu, frustrată şi neîmplinită, face o obsesie urmărind eleve şi pedepsindu-le pentru
Citeste tot pe
Art Act Magazine
