Luni seară, la barul său, Opium, de pe str. Horei, actriţa Ioana Crăciunescu, proaspăt întoarsă de la Festivalul de la Avignon, unde a jucat non-stop mai multe săptămîni un rol din Cehov (Arkadina), a oferit cîtorva cunoscuţi şi prieteni un spectacol-lectură cu piesa, mai bine zis monologul, lui Matei Vişniec, Sufleurul fricii.
Textul mai fusese prezentat, într-o primă audiţie, acum aproape douăzeci de ani, la Cenaclul din Tei, frecventat pe atunci mai ales de optzecişti. Dar cenaclul a fost închis la scurtă vreme după spectacol, de bună seamă şi din cauza acestui text.
Matei Vişniec face, în Sufleurul fricii, o radiogradie a lumii al cărei motor este frica, indusă prin toate mijloacele, şi dirijată, fireşte, de la centru. Frica este propagată pînă în cel mai îndepărtat şi marginal teritoriu al fostului ţesut social. Acest nou liant social e prezentat cu acuitate aproape dureroasă de dramaturgul-poet, al cărui glas l-am auzit,
Citeste tot pe
România Liberă
