Creşte semnificativ numărul spectacolelor muzicale de pe afişul teatrelor dramatice româneşti. Important e că nu avem de-a face doar cu o creştere cantitativă, lipsită, în fond, de orice fel de importanţă. Contează că ni se oferă montări împlinite, profesioniste. Contează că mai peste tot unde astfel de spectacole apar în repertorii, ele nu sunt zămislite din păguboasa mentalitate a lui „ merge şi aşa”, adică al lui ne facem că facem.
Nu. De câţiva ani încoace chiar se ia în serios genul. Chiar se înţelege că el e unul foarte dificil, că un spectacol muzical nu se montează rapid, pentru a salva şi umple un accidental gol de producţie, că el presupune regizori adevăraţi, seriozitate, pregătire îndelungată şi minuţioasă, actori compatibili cu genul şi multă, foarte multă cheltuială. Neîndoielnic, în primul rând, cheltuială de talent şi de efort artistic, dar şi cheltuieli materiale considerabile ce încep cu achiziţia cu acte
Citeste tot pe
Adevărul