Tango-ul lui S. Mrozek este un text în care se vehiculează idei. Mai ales sau aproape exclusiv idei. Din dorinţa de a crea o lume a lui, în cazul lui Artur, o lume în care revolta să mai fie posibilă, din obişnuinţă, în cazul lui Stomil, tatăl său, inerţie a unor deprinderi libertine, a unor experimentări care au încetat a mai fi astfel prin generalizare. O privire comodă s-ar opri poate asupra acestui aparent conflict între generaţii. Dar sensul oricărei montări a Tango-ului trebuie să meargă "mai departe, mai departe" după strigătul Alei.
Nu este întîmplător faptul că Ala este primul personaj de care amintesc deoarece o consider personajul subversiv, un soi de magmă, un fenomen natural între falsităţile celorlalţi, ce se strecoară neobservată, dar singura care produce schimbări reale fără a depune vreun efort propus, fără a-şi impune vreun artificiu, dar nici vreun compromis, precum Artur şi Stomil. Am avut ocazia să văd spectacolul de
Citeste tot pe
Agenda LiterNet