editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6
• 7
• 8

• Festin de umor pe Bulevard: nemuritorul „Tarelkin” de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Am râs cinstit și am aplaudat așijderea, adică nu de complezență, piesa „Tarelkin” a aristocratului rus Aleksandr Vasilievici Suhovo-Kobîlin, regizată de Gelu Colceag și jucată pe scena Teatrului Nottara, în cadrul Festivalului Internațional FESTin pe Bulevard (București, 8-17 octombrie).
  În timp ce urmăream această ultimă parte a trilogiei lui Suhovo-Kobîlin (și cea mai cenzurată, a fost jucată în Rusia, pe timpul vieții autorului, doar în 1899), mi-a venit în minte, din cine știe ce cotlon al memoriei, un colaj făcut de Ion Popescu Gopo pentru revista „Cinema”. Să tot fie vreo treizeci de ani de atunci. Gopo desena vreo 24 de ipostaze ale umorului, punându-și celebrul personaj să surprindă fațete ale râsului: fin, cavernos, cretin etc. Am pomenit de acest episod întrucât actorii distribuiți de Colceag în această satiră/ comedie bufă ilustrează, la rîndul lor, tipuri distincte de umor.
  Dar înainte de a a-i caracteriza pe actorii
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• Tarelkin, o comedie inventivă şi surprinzătoare de sursa: Ziarul Metropolis
  „Tarelkin“, o comedie în două acte, se reia luna aceasta – la cererea publicului – la Teatrul Metropolis. Prima reprezentaţie este programată pe 18 ianuarie, de la ora 19.00, cu George Ivaşcu şi cu Doru Ana în rolurile principale.
  „Spectacolul «Tarelkin» regizat la Teatrul Metropolis de Gelu Colceag este ceea ce în mod tradițional se numeste «o lecție de actorie»”, nota criticul de teatru Cristina Modreanu, în Ziarul Financiar. „George Ivașcu, Doru Ana, Radu Gabriel și Gelu Colceag au pregătit generații întregi de actori, continuând între timp să păstreze legăturile cu scena, ca practicieni – combinație ce dă întotdeauna cele mai bune rezultate. În «Tarelkin», ei se întâlnesc pe aceeași scenă generând o comedie în cel mai adevărat și mai deplin sens al cuvântului – surprinzătoare, inventivă, dinamică și plină de cheful de joc al celor implicați.”
  Un decor minimalist și versatil, făcut din scânduri.
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• “Tarelkin” - O satiră de rezonanță pentru actualitatea noastră de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul de proiecte Metropolis şi-a deschis stagiunea de toamnă cu cinci premiere diferite ca gen pentru a satisface preferinţele unui public cât mai larg. “Fantoma, dragostea mea ! ” (de Noel Coward) şi “Doctori, femei şi alte întâmplări” (după Georges Feydeau), comedii bulevardiere atractiv montate scenic, “Azilul de noapte” (de Maxim Gorki), o dramă despre cei de la marginea societăţii, “Sfârşit de partidă” (de Samuel Beckett), despre egoismul ce poate distruge existenţe într-un spectacol impresionant şi “Tarelkin”, o satiră la adresa corupţiei într-un spectacol ce trimite la problemele spinoase ale actualităţii. Comentarea primelor patru premiere sunt găzduite de acst blog.
  Aleksandr Suhovo–Kobîlin, un om înstărit din Rusia secolului XIX, cu o viaţă aventuroasă, a rămas în patrimonial dramaturgiei doar prin trilogia satirico-politică, “Nunta lui Krechinsky”, “Procesul” şi “Moartea lui Tarelkin”.
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Corupţia, între a fi şi a povesti… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Ce ar putea să prindă mai bine în România zilelor noastre decât un spectacol despre corupţie, pe textele lui Suhovo-Kobîlin, cu doza potrivită de umor şi gust amar şi cu o distribuţie care-i include pe George Ivaşcu, Doru Ana, Radu Gabriel, Dan Aştilean… Gelu Colceag pare să nu fi lăsat deoparte nici un amănunt care să-i asigure succesul montării de pe scena Teatrului Metropolis. „Tarelkin” are toate datele unui spectacol de la care publicul să plece mulţumit.
  Lumea Rusiei ţariste a secolului al XIX-lea se mulează perfect pe România secolului XXI. O comedie cu accente dramatice (prea dramatic punctate şi regizoral, şi actoriceşte din loc în loc), în care gradul de corupţie al celor implicaţi creşte proporţional cu puterea şi mijloacele pe care le au la îndemână. Nici un personaj pozitiv, doar oameni pentru care a supravieţui e sinonim, după caz, cu a plăti sau a fi plătit. Regizorul amestecă două texte ale lui Suhovo-Kobîlin „Moartea
  Citeste tot pe Yorick
• Desenat pe sugativã de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  V. Suhovo Kobîlin, dramaturg rus din secolul al XIX lea, socotit de istoricii teatrali meticuloși și informați a se situa în continuarea unei tradiții inițiatã de Griboedov, iar de spectatorii înzestrați cu o minimã culturã teatralã extrem de apropiat de Gogol este autorul trilogiei Tablouri din trecut, compusã pe linia vodevilului dramatic. Cele trei piese – Nunta lui Krecinski (1854), Procesul sau O afacere judiciarã (1857) și Moartea lui Tarelkin(1869) – i-au adus scriitorului neplãceri (de neplãceri a avut, de altfel, parte și Gogol pentru Revizorul sãu), dar și admirația lui Meyerhold care, înainte de a fi avut el însuși neplãcerile ce s-au încheiat în chipul cel mai tragic cu putințã, a izbutit sã realizeze un spectacol despre care sursele documentare consultate ne încredinþeazã cã a fost unul grandios. Grandios și de mare artã a fost spectacolul pe care regretatul Harag György l-a realizat în a doua jumãtate a anilor’70 la Secția
  Citeste tot pe Revista Familia
• „Moartea lui Tarelkin”, o comedie acidă pe scena Metropolis de Nicoleta Gălețeanu sursa: Unica
  „Virtutea e grea, iar viciul este uşor”. Este un adevăr pe care Kobilin reuşeşte să îl redea fără niciun fel de sfială, într-un stil simplu şi original. "Tarelkin" expune dezinvolt întregul proces de perpetuare a sistemului corupt din structurile statului, iar personajele ajung să se întrebe (retoric) „ce e o comunitate, un minister, un partid, altceva decât o chetă?”, dilemă care se păstrează şi astăzi...
  Piesa lui A.V. Suhovo-Kobilin este, aşadar, o satiră la adresa birocraţiei şi a sistemului poliţienesc; „o comedie acidă, cu puternice accente parodice", spun reprezentanţii teatrului Metropolis despre noua premieră.
  „Tarelkin" te invită într-o intruziune pe scena politicii corupte din Rusia anilor 1800, unde virtutea este un lucru rar, iar corupţia este practicată fără nicio constrângere de toţi cei care ar trebui să reprezinte cuvâtul legii şi al verticalitaţii.
  Dar piesa nu este o dramă, aşa cum am fi îndreptăţiţi
  Citeste tot pe Unica
• O lectie de actorie la Metropolis: „Tarelkin” de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminica
  Spectacolul "Tarelkin" regizat la Teatrul Metropolis de Gelu Colceag este ceea ce in mod traditional se numeste "o lectie de actorie". E vorba de traditia scolii românesti de actorie, inspirata de modelul stanislavskian, modernizat in timp prin contributia profesionistilor locali, perfectionat de generatia care apare acum in spectacol sustinând lectia de care vorbeam mai devreme. George Ivascu, Doru Ana, Radu Gabriel si Gelu Colceag au pregatit generatii intregi de actori, continuând intre timp sa pastreze legaturile cu scena, ca practicieni - combinatie ce da intotdeauna cele mai bune rezultate.
  In "Tarelkin" ei se intâlnesc pe aceeasi scena generând o comedie in cel mai adevarat si mai deplin sens al cuvântului - surprinzatoare, inventiva, dinamica si plina de cheful de joc al celor implicati. O comedie ce se dovedeste extrem de actuala in tematica ei: ce poate fi mai de acualitate acum, la noi, decât coruptia nerusinata a functionarilor si a politiei, coruptie combinata cu
  Citeste tot pe Ziarul de duminica
• “Tarelkin” – simfonia corupţiei în cheie burlescă de sursa: Ziarul Național
  Într-o ţară în care, pînă şi dreptul de a respira se obţine contra şpagă, o “comedie-glumă” ca aceasta pică tare greu la stomac. Cu atît mai mult, cu cît, frustrarea săracului care primeşte incomparabil mai puţină şpagă decît şeful lui este aceeaşi, la noi, ca în textele lui Suhovo-Kobîlin, avînd şi efecte similare. George Ivaşcu este Tarelkin, slujbaşul mărunt care încearcă să se pricopsească în umbra şefului său, generalul Varravin (Doru Ana), ajutîndu-l cu abnegaţie să-i jefuiască pe cei care, printr-o nefericită întîmplare, ajung la cheremul lui. “Sîntem o ţară de hoţi şi de ticăloşi” – spune Tarelkin şi, simţindu-se nedreptăţit la împărţirea prăzii, se obrăzniceşte cu şeful, drept pentru care este dat afară. Iritat de o asemenea nedreptate, micul şi neînsemnatul conţopist elaborează un plan de răzbunare, înscenîndu-şi moartea şi împrumutînd identitatea vecinului său, Kopîlov, un moşneag care
  Citeste tot pe Ziarul Național
• Defectarea lui Tarelkin de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Deşi acţiunea textului ales de regizorul Gelu Colceag pentru montarea sa de la Teatrul Metropolis se petrece în Rusia ţaristă, trimiterile la societatea contemporană sunt mai mult decât evidente.
  Un om al sistemului iese din sistem şi hotărăşte să se răzbune. Îşi înscenează moartea pentru a putea, odată dispărut, să-şi orchestreze răzbunarea. Tarelkin defectează din sistem dar nu încetează să îi laude virtuţile şi să-i regrete privilegiile. Îşi forţează soarta programându-şi moartea iar soarta se răzbună. Eroul nostru va fi pedepsit pentru că a împins lucrurile prea departe. Devine astfel un anonim ce recunoaşte cu amărăciune: "Asta e!"
  Spectacolul este o reuşită, cu atât mai mult cu cât este extrem de solicitant pentru întreaga echipă de actori, mai ales pentru protagonist. Deşi are tendinţa de a face mai mult decât e cazul, de a se lăsa în voia şarjei şi mai ales a hiperexpresivităţii în care e maestru, George Ivaşcu
  Citeste tot pe Port.ro
• Cronică - Moartea lui Tarelkin de Cristiana Gavrila sursa: TimeOut București
  Un spectacol gândit de regizorul Gelu Colceag să puncteze simplu mijloa­cele comicului şi ale grotescului, bine susţinut de actori şi gustat de public cu mult umor.
  Dacă piesa lui Suhovo-Kobîlin descrie Rusia ţaristă, spectacolul de la Metropolis descoperă situaţia oricând valabilă a corupţiei şi înşelătoriei, a disperării şi şireteniei umane, fără trimiteri forţate care să deformeze textul. Povestea înscenării morţii lui Tarelkin este urmărită din prisma comediei vieţii personajelor, cu accente grave asupra sistemului social, ahtiat după îmbogăţire şi predispus la corupţie, indiferent de urmările individuale şi de victimele sale. Într-un decor din lemn (Iuliana Gherghescu) , cu o parte mobilă care ajută la inventarea spaţiilor de joc, regizorul Gelu Colceag antrenează o echipă, în mare parte tânără, şi gă­seşte pentru fiecare personaj motivaţia comică prin care face transferul de la realism la tuşe îngroşate menite să
  Citeste tot pe TimeOut București
• În căutarea umorului pierdut - Moartea lui Tarelkin de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Ceea ce lipseşte de ceva timp în teatrul românesc este spectacolul normal. Calitate bună, text sau context cu idei, interpretare remarcabilă, regie inteligentă, scenografie pe măsură, adică spectacolul făcut cu cap pentru un spectator care vine o dată pe lună la teatru şi pe care am vrea, cu toţii, să-l mai vedem şi luna viitoare. Sfânta normalitate a actului artistic de calitate. A se vedea ca referinţă orice spectacol londonez.
  Aleksandr Suhovo-Kobilin este un dramaturg care pune pe gânduri, amuză şi, foarte important, nu sperie.
  Teatrul Metropolis a ales un text de Suhovo-Kobilin despre corupţia generalizată din Rusia sfârşitului de secol XIX, foarte asemănătoare cu România comunitară de astăzi pe care Uniunea Europeană o tot trage de urechi că stă tare prost cu justiţia şi nepermis de bine cu corupţia. Nici urmă de personaje pozitive în piesa lui Suhovo Kobilin, doar gradul de corupţie le diferenţiază, unele sunt mai bune decât altele
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Batele, boii si birocratia de Mihaela Michailov sursa: România Liberă
  "Tarelkin" este spectacolul birocratiei epuizante dintr-un sistem in care mai bine faci pe mortul decat s-o iei de fiecare data de la capat. A fi in sistem inseamna a juca dupa o dramaturgie ideologica ce-ti formateaza comportamentul cotidian si te face partas la marele furt colectiv. A fi in afara sistemului inseamna a iesi din performance-ul ipocriziei generale.
  Ce alege Tarelkin? Sa joace politica mortii. Pe aceste doua coordonate – politica si spectacol – e construit "Tarelkin". Protagonistul isi regizeaza moartea, cu toate ingredientele necesare: cosciug, bocitoare, onoruri militare, parastas improvizat. O vreme, moartea tine. La un moment dat insa, spectacolul il deconspira. Tarelkin, care s-a dat drept vecinul mortului, se infurie, iar inflexiunea vocii, ritmul dictiei il tradeaza. O da in bara in show-ul cu cea mai mare miza – propria moarte – si reintra in politica birocratiei aberant-absurde.
  "Alpinismul" ierarhic
  Scena dosariadei este emblematica pentru
  Citeste tot pe România Liberă