editeaza

• 1
• 2

• Somnul rațiunii naște falși idoli de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Într-o societate dezbinată de nenumărate controverse, de false moralități și de false valori, pare că nimic nu s-a schimbat în mod esențial față de vremurile tulburi în care scria Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut ca Molière. Operele sale, ca și cele ale lui Shakespeare, se pun în scenă cu același succes de sute de ani, căci, oricît ar suna de clișeatic, reușesc, indiferent de epocă sau de conducători, să fie mereu contemporane. Piesa Tartuffe, o satiră la adresa fanatismului religios și, în aceeași măsură, la adresa imposturii clădite pe principii religioase, este una dintre cele mai percutante din repertoriul lui Molière la realitățile societății contemporane, iar recenta montare a lui Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, surprinde cu finețe și nuanțat actualitatea acestei teme.
  Modernitatea spectacolului regizat de Alexandru Mâzgăreanu nu stă într-o adaptare forțată la situația contemporană,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• FORȚĂRI PENIBILE DE ACTUALIZARE de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  După patru secole de când Moliere a scris “Tartuffe”, o comedie de moravuri, piesa se dovedește a rămâne actuală; minciuna, ipocrizia, șarlatania, bigotismul, se manifestă și în societatea mioritică prezentă și tânărul regizor Alexandru Mâzgăreanu a vrut să sublinieze actualitatea piesei în spectacolul realizat la Brăila. Intenția este foarte bună, punerea în practică rămâne discutabilă pentru că forțează spre dramă, nota actualizării. Comicul scenic se naște din trăirea sinceră, dramatică a situațiilor însă, regizorul încarcă acest spectacol cu efecte teatrale exagerate care spulberă rezultatul satiric al scrierii.
  Decorul imaginat de Andrada Chiriac, propune un spațiu de joc fără motivare în acțiune; dulapuri imense cu sticle și pahare marchează locul conflictelor din casa lui Orgon. Decorul are calitatea de a fi ușor de manevrat pentru a indica schimbarea spațiului acțiunii, dar nu stabilește și atmosfera solicitată de
  Citeste tot pe Spectator
• Emilian et al. de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Tartuffe-ul de la Brăila al lui Alexandru Mâzgăreanu începe bine şi se termină şi mai bine. O scenă de club, cu licori, pipăieli şi prafuri la zi, ne introduce într-o lume îmbibată de carnalităţi imorale. O doamnă respectabilă ce îngenunchează în faţa farsorului pozând în sfinţenia întruchipată laşă ne îngăduie o ultimă privire asupra unei lumi ce preferă minciuna pioasă adevărului lumesc.
  Între aceste două coperte, pe cât de reuşite, pe atât de surprinzătoare (cu un plus pentru finalul anti-Molière-sc), spectacolul brăilean nu are, din păcate, prea multe borne luminoase. În ciuda debutului provocator şi incitant, Alexandru Mâzgăreanu preferă o montare mai degrabă clasic-cuminte, fără erori, dar şi fără riscuri.
  Singură apariţia lui Emilian Oprea reuşeşte să scoată din amorţire publicul ce cochetează serios cu Moş Ene în primele două acte. Acte în care, cu rare excepţii, textul în versuri, excelent tradus de Doru
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Procesul „Tartuffulirii”: între credință și sexualitate, câștigă puterea de Elena Coman sursa: Yorick
  Ce transformă o piesă de teatru într-un text clasic? Dincolo de orice definiție rigidă, un lucru e clar: dacă are acel je ne sais quoi – asta ca să păstrăm zona de influență franceză pe care o aduce spectacolul – valabil ieri, astăzi și întotdeauna. Dramaturgia contemporană abordează, de cele mai multe ori probleme pe care le trăim și le observăm împrejur. Dar cine spune că ce a scris Molière acum 400 de ani nu are același grad de actualitate? Regizorul Alexandru Mâzgăreanu demonstrează cum clasicul se transformă, cu puțină imaginație și inventivitate, într-un spectacol modern perfect valabil.
  Cunoscut pentru montări curajoase ale unor importante piese din dramaturgia universală, Alexandru Mâzgăreanu se reîntâlnește pentru a treia oară cu scriitura celui mai mare comediograf european, odată cu spectacolul Tartuffe, producție a Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. După Vicleniile lui Scapino și Mizantropul, realizate la Teatrul
  Citeste tot pe Yorick
• Tartuffe şi interesul public de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Critica literară- indiferent că este vorba despre cea „tradiţională” zisă şi „universitară” ori despre „noua critică”, aceea care în primele decenii ale celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX lea lua cu asalt redutele până atunci cvasi-sacrosancte ale secolului al XVII- lea francez- recunoscuse construcţia scenică desăvârşită, scenicitatea ireproşabilă a piesei Tartuffe.
  S-au scris,poate, mii de studii care au insistat asupra înţelepciunii lui Moliere de a lăsa multă vreme spectatorul sur sa soif. Aceasta însemnând că numai după ce trec primele două acte în care pe scenă se rostesc şi laude, şi critici la adresa celui numit Tartuffe sau Impostorul, falsul dévot îşi face, în fine, apariţia. Nerăbadarea specifică secolelor al XX lea şi al XXI lea au impus scurtarea aşteptării.
  Iată însă că în spectacolul regizat de Alexandru Mâzgăreanu la Teatrul Maria Filotti lucrurile iau o turnură încă şi mai radicală.
  Citeste tot pe Adevărul