editeaza

• 1
• 2

• Un alt mare succes pe scena Teatrului National din Bucuresti de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  Înainte de a scrie cate ceva despre acest alt veritabil "eveniment teatral", as dori sa fac o precizare - mai in gluma, mai in serios. Si anume: nu ma aflu "in solda" TNB-ului. Nu ma plateste nimeni de la Nationalul bucurestean ca sa-i laud, cu consecventa, spectacolele inscrise in repertoriu, asa cum ar putea banui unele persoane care cred si sustin ca "totul e de vanzare"... Se intampla insa ca, iata, de la deschiderea stagiunii, cu un spectacol de mare succes - si care se joaca, deja, cu "casa închisa" (spectacolul regizat de Ion Caramitru, care a optat pentru "Toti fiii mei", celebra piesa a lui Arthur Miller) - acum ni se propune capodopera lui Moliere - "Tartuffe". Facand parte din lungul sirag al capodoperelor daruite lumii de acest modest fiu de tapiter (nu tocmai sarac), de acest actor, regizor, observator de geniu al firii omenesti, al tarelor societatii in care a trait, piesa lui Moliere a fost socotita, multa vreme - in chiar epoca luminata de Regele Soare - a fi un
  Citeste tot pe Formula AS
• Un spectacol captivant de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Din motive obiective nu am putut urmări acest spectcol la premieră, în trei octombrie, ci abia la sfârşitul lunii decembrie. Sala Amfiteatru era ocupată până la refuz de spectatori iubitori de teatru, care au fost captivaţi de reprezentaţie şi au răsplătit cu aplauze entuziaste realizarea sa. Publicul a receptat în amănunt propunerea regizorului Andrei Belgrader de a îi prezenta un clasic, pe (Jean-Baptiste Poquelin) Moliere, fără să-i maltrateze scrierea din 1664, ci să-i exploateze sensurile mereu actuale chiar şi pentru cei din mileniul trei. Moliere considera că “Lumea vrea portrete care să-i semene. Dacă lumea vremii noastre nu se recunoaşte în ele, opera nu e reuşită.” Iată că după patru secole, crezul său artistic rămâne valabil şi îi conferă operei sale valoarea de a fi universală.
  După peste treizeci de ani, regizorul Andrei Belgrader a revenit în România din Statele Unite unde a emigrat şi a realizat o carieră strălucită ca
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Jocul de-a Molière de Monica Andronescu sursa: Yorick
  E unul dintre spectacolele Teatrului Naţional din Bucureşti care se joacă întotdeauna cu casa închisă. A fost anunţat cu multe surle şi trâmbiţe la premieră: întoarcerea regizorului Andrei Belgrader din America, vedeta care a cucerit publicul american, din New York la Los Angeles şi din Chicago până la Boston. Şi apoi, în rolul principal este distribuit Horaţiu Mălăele. Succes de public garantat. Cu atât mai mult, cu cât vorbim de unul dintre cele mai cunoscute texte comice din istoria teatrului, „Tartuffe” al lui Molière.
  Să ne abţinem pentru moment de la a comenta montarea de la TNB. Şi să descriem cât mai fidel povestea, aşa cum se desfăşoară ea pe scena sălii Amfiteatru. Concluziile vor exista de la sine.
  Intră în scenă un fel de menestrel care, pe muzica originală a lui Nicu Alifantis şi versurile lui Andrei Belgrader, „cântă” începutul poveştii lui Molière: Orgon, „un tată de familie”, a făcut o pasiune pentru
  Citeste tot pe Yorick
• Tartuffe în varianta jovială de Doina Papp sursa: Revista 22 - Bucureștiul cultural
  În caietul de spectacol al recentei montări de la Teatrul Naţional din Bucureşti cu Tartuffe, George Banu vorbeşte despre „funcţionarii unei ideologii“, asimilându-l pe Tartuffe, de la Molière la Bulgakov (Cabala bigoţilor), şirului de conţopişti, cu mânecuţe sau fără, care au instrumentat şi instrumentează pretutindeni în lume „gândirea“ altora. Fără credinţă, fără atitudine proprie, dar cu o perfectă ipocrizie, aceştia au dus la faliment şi cele mai bune idei, fiind folosiţi mai degrabă pe post de tonomate propagandistice. Când zelul depăşeşte condiţia funcţionărescă, respectiva ideologie e alterată sau demascată, de la caz la caz, şi i-aş adăuga aici cu cinste şi pe activiştii recent răposatei orânduiri din România care au contribuit la cultul dictatorului, de pildă.
  Dar ca să revenim la capodopera lui Molière, aş spune că nimic nou sub soare în privinţa acestei interpretări, care, de la interzicerea piesei de
  Citeste tot pe Revista 22 - Bucureștiul cultural
• Cine să ne salveze? de Grid Modorcea sursa: Revista Cultura
  Când am citit că Ion Caramitru îl invită pe Andrei Belgrader să monteze la TNB piesa lui Molière Tartuffe, m-am bucurat nespus, dat fiind că am fost coleg de facultate cu Belgrader şi de vreo 30 de ani nu mai ştiam nimic de el (a emigrat în America după ce a terminat facultatea, prin 1978) . Credeam chiar că a abandonat teatrul, deşi eu l-am pomenit prin presă sau în cărţi. Auzisem că lucrează în America, dar am fost de multe ori acolo, m-am întîlnit cu mulţi oameni de teatru, inclusiv cu Andrei Şerban, însă nimeni nu auzise de el, nimeni nu-i văzuse un spectacol. Eu rămăsesem, în ceea ce-l priveşte, la nivelul informaţiilor de la facultate, la examenele cu Esrig sau Penciulescu, pe care şi Belgrader (care nu are nici o legătură cu oraşul Belgrad sau cu sârbii! ) le absolvea, montând fragmente din Shakespeare sau commedia dell’arte. Printre actrori îl aveam coleg şi pe Alexandru Georgescu zis Johnny, care era neîntrecut în personaje din
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Cronică: Tartuffe de Cristiana Gavrilă sursa: TimeOut
  Veţi găsi cu greu un bilet la acest spectacol uns cu toate ingredientele succesului de public, o bună lovitură managerială care va umple mult timp sala Naţionalului.
  Iar cu Horaţiu Mălăele în rolul lui Tartuffe nu mai este nicio îndoială că va atrage interesul publicului. Din păcate, revenirea regizorului Andrei Belgrader pe scena bucu­reşteană nu a fost una convingătoare, pentru că spectacolului îi lipseşte o viziune coerentă. Astfel, actorii se bazează doar pe textul lui Moliere şi sunt încurcaţi de structura interactivă (nemotivată) pe care o alege regizorul. Nici muzica semnată de Nicu Alifantis, melanj de stiluri, nu este folosită în scopul comediei, cât mai degrabă în cel al distracţiei. Sunt roluri reuşite, iar comedia se naşte datorită entuziasmului ac­torilor, doar că fiecare se salvează cum poate el şi cum îl ţine talentul.
  Când ai o distribuţie formată din actori buni, aştepţi să-i vezi conduşi de aceeaşi baghetă şi
  Citeste tot pe TimeOut
• Faimosul ipocrit are chipul lui Mălăele: Tartuffe, varianta hard rock de Delia Voicu sursa: Cotidianul
  Venit din America, după o absenţă de peste treizeci de ani de pe scenele româneşti, regizorul Andrei Belgrader aduce la Naţionalul bucureştean un titlu de largă audienţă, "Tartuffe".
  Horaţiu Mălăele intră în galeria marilor actori care l-au jucat pe Tartuffe, precum Ion Finteşteanu sau Octavian Cotescu
  Andrei Belgrader încadrează capodopera lui Molière în limitele unei poveşti eterne. Introdusă de un trubadur, aceasta e istorisită cât se poate de simplu: „Un tată de familie“ - Orgon - „s-a îndrăgostit“ de „evlaviosul“ Tartuffe, pe care-l invită să se instaleze chiar la el acasă. Astfel, oaspetele beneficiază de onoruri necuvenite şi de afecţiunea nelimitată, dusă până la idolatrie, a lui Orgon şi a mamei acestuia, respectabila Doamnă Pernelle. La scurt timp după „plantarea“ lui Tartuffe în somptuoasa lor locuinţă, ceilalţi membri ai familiei, în complicitate cu servitoarea Dorina (o adevărată stăpână,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Mălăele, sfânt şi diavol în "Tartuffe" de Oana-Maria Baltoc sursa: Jurnalul Național
  Regizorul Andrei Belgrader a revenit pe scena teatrului românesc, după o absenţă de 30 de ani, cu un Horaţiu Mălăele desăvârşit în rolul Tartuffe.
  După avanpremierele de joi şi vineri, sâmbătă seară a avut loc la Sala Amfiteatru a Naţionalului din Bucureşti premiera piesei "Tartuffe" de Molière. Într-o montare simplă, cu un decor minimalist ingenios introdus în scenă (scenografia este semnată de Irina Solomon), Andrei Belgrader a mizat pe jocul actorilor, extraordinar pus în valoare de puterea textului, în adaptarea lui Romulus Vulpescu.
  Muzica lui Nicu Alifantis, un surprinzător melanj de stiluri, completează în mod fericit punerea în scenă, punctând ironic discursul actoricesc. Nu lipseşte din tablou cântăreţul la lăută Radu Captari, artist din Republica Moldova, care a colaborat cu Nicu Alifantis şi la montarea piesei "Ecaterina cea Mare" la TNB, în regia lui Cornel Todea, cu Maia Morgenstern şi Ştefan Iordache.
  DE LA PUSTNIC LA MACHO
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Nu prea râzi la „Tartuffe“ de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Cu montarea de la TNB, acesta a revenit în ţară, după aproape trei decenii. Trăieşte la Los Angeles şi este considerat drept un maestru al absurdului, comicului şi farsei.
  În primul rând, come back-ul ratat al lui Belgrader porneşte de la o problemă de opţiune regizorală. A ales o piesă care are o trenă facilă. Apoi, s-a lăsat prea mult purtat de textul lui Molière, micşorându-şi vizibil intervenţiile. Nu şi-a pus hotărâtor amprenta în spectacol, cedându-le actorilor iniţiativa momentelor cheie.
  Apoi, Belgrader a lăsat impresia că nu a studiat terenul înainte să monteze această piesă. Producţia nu este plasată corect în contextul cultural local şi arată o inadecvare la circuitul marilor spectacole care sunt montate acum.
  Spectacole ca acesta sunt evitate de regizorii care se respectă, pentru că se nasc dintr-o tehnică foarte facilă. Cu „Tartuffe“, Belgrader s-a oprit la prima şi cea mai la îndemână formulă de teatru pe care a
  Citeste tot pe Adevărul
• Tartuffe-ul lui Andrei Belgrader, in premiera la TNB de Bianca Badea sursa: România Liberă
  La trei decenii de la interzicerea spectacolelor sale in Romania, regizorul Andrei Belgrader revine in tara cu o capodopera a comediei universale "Tartuffe" dupa Moliére, ce va avea premiera maine, de la ora 19.00 la Sala Amfiteatru a Nationalului bucurestean.
  Interesele si practicile ticaloase, ascunse in spatele unei false pietati si infatisate cu mult umor, sunt subiectul spectacolului montat la TNB, ce mizeaza, dincolo de recitalul actoricesc, pe esenta comicului de caracter, dar si a textului ce ofera un tablou social viu colorat al Frantei secolului XVII.
  Lumea burghezilor bogatasi (infatisata de un Orgon interpretat de Alexandru Georgescu) si cea a lui Tartuffe (Horatiu Malaele), unde indivizii sunt hotarati sa parvina prin orice mijloace, se contopesc intr-o satira a defectelor umane ce supravietuieste peste secole.
  Tartuffe este prototipul individului care de indata ce isi atinge scopul renunta la masca servilismului dezvaluindu-si realitatea de personaj fara scrupule.
  Citeste tot pe România Liberă