editeaza

• 1
• 2
• 3

• Asta-i muzica ce-mi place! de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Văzut la mai bine de 7 luni de la premieră, adică după ce Nicoleta Hâncu, excelenta interpretă a lui Elmire şi-a adjudecat pe bună dreptate premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, spectacolul cu Tartuffe, şi după, dar şi de Molière, regizat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis din Bucureşti, are pentru mine semnificaţia unei extrem de utile, dar şi de benefice recuperări.
  Felul în care regizorul, scenografa Adriana Grand şi echipa lor de actori se apropie de una dintre cele mai cunoscute, mai studiate, mai discutate de istorici şi de exegeţi literari, mai înscenate scrieri ale marelui clasic mi se pare exemplar. Nu fiindcă montarea s-ar dori una de tip lecţie, nu pentru că directorul de scenă şi cei ce s-au asociat proiectului ar intenţiona să arate că aşa şi doar aşa s-ar mai putea monta azi în chip interesant şi râzăreţ o scriere monument. Nu. Cred că lui Victor Ioan Frunză nu îi plac lecţiile,
  Citeste tot pe Adevărul
• Exercițiu de comedie satirică de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Repertoriile teatrelor din Capitală sunt atrase de piesa lui Moliere. Amintim de pildă, că în 2009 la Naționalul bucureștean, Andrei Belgrader, regizor român emigrat în America unde și-a consolitat statutul profesional și cel de pedagog, a oferit un remarcabil spectacol cu “Tartuffe”. În prezent, la Teatrul de Comedie, regizorul Laszlo Bocsardi a început repetițiile cu aceiași piesă. Anul trecut, la Teatrul Metropolis, regizorul Victor Ioan Frunză a realizat “Tartuffe”, iar Nicoleta Hâncu este nominalizată pentru interpretarea rolului secundar al Elmirei la Gala Premiilor UNITER ce se va desfășura, luni 28 aprilie, la Târgu Mureș.
  La Teatrul Metroplis se propune un spectacol cu “dramaturgia : Victor Ioan Frunză și Andrian Nicolae”, “versiune scenică” regizorul Victor Ioan Frunză. Este o adaptare a piesei la epoca actuală, sprijinită substanțial prin excelentele costume create de Adriana Grand. Traducerea în versuri cu iz actual,
  Citeste tot pe Spectator
• Tartuffe – un sfânt păcătos de Teodora Gheorghe sursa: Ziarul Metropolis
  Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea spectacolul „Tartuffe sau Impostorul” în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Nici eu n-aş fi putut s-o spun mai bine de-atât, îşi zice în sinea lui, când se lasă cortina.
  O masă festivă în atmosfera unui sfârşit de carnaval de la care lipsesc confettile. O rochie elegantă, cizme de cauciuc, mănuşi fără degete şi cuvintele nervoase murmurate de un bărbat care vorbeşte la telefon – în alte cuvinte, o scenă cochetând în aparenţă cu absurdul, un ecou modern al întâlnirii lui Alice cu pălărierul nebun la ora ceaiului. Doar că aici nu e „ţara minunilor”, ci a minciunilor. Astfel îşi fac apariţia personajele uneia dintre cele mai faimoase opere ale marelui scriitor francez.
  Caracterul pestriţ al vestimentaţiei decupate din ere diferite denotă o excentricitate
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Frunză bate toaca. Frunză bate tare de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Am manifestat în mai toate împrejurările, o anumită crispare în faţa montărilor pe texte de Moliere. Până de curând nu găsisem explicaţia. Acum am înţeles. Nu reuşeau decât în mică măsură să mă intereseze pentru că nu izbuteau să vadă în opera marelui dramaturg francez mai mult decât minimul înveliş comic pe care îl acopereau cu o mantie formală, subţire, oarecare. Din acest punct de vedere "Tartuffe" de la Teatrul Metropolis a constituit pentru mine o revelaţie. L-am descoperit pe Moliere, unicitatea lui şi incredibila sa actualitate în timp şi indiferent de spaţiu.
  Producţia de la Metropolis este în primul rând o operă de autor. Este şi va rămâne în istoria spectacologiei contemporane drept varianta Victor Ioan Frunză, extrem de personală, asumată şi impecabil prezentată publicului contemporan. Spectacolul - indubitabil, o remarcabilă reuşită - are mai multe virtuţi.
  Mai întâi că Moliere sună foarte bine. Deşi în versuri,
  Citeste tot pe Port.ro
• Livada-n care se aude toaca de Doru Mares sursa: Yorick
  „Marchizii, preţioasele, încornoraţii şi doctorii au îndurat, fără a face vâlvă, să vadă cum i-am oglindit, ba chiar s-au prefăcut că îi distrează şi pe ei, ca pe toată lumea, portretele pe care li le-am alcătuit.” În schimb, clericii au luat-o drept „o crimă pe care n-au cum să mi-o ierte şi s-au înarmat cu toţii împotriva comediei mele, sub pecetea unei furii îngrozitoare. E drept, şi-au luat precauţia de a nu o ataca din partea care i-a rănit, sunt prea abili pentru asta şi ştiu prea bine să îşi trăiască viaţa pentru a-şi descoperi singuri străfundurile propriilor suflete. Conform demnului lor de laudă obicei, şi-au acoperit interesele cu masca luptei pentru cauza divină, în gura lor Tartuffe fiind o piesă ce ofensează pietatea”.
  Evul mediu (nu cel istoric, cel utilizat ca metaforă a vremurilor tulburi, obscure, ba chiar periculoase) nu mai e demult întâmplător (de parcă ar fi fost vreodată…), iar bigoţii de toţi
  Citeste tot pe Yorick
• Victoria imposturii de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Dacă m-aş lăsa tentată de plăcerea de a folosi termeni encomiastici, căreia cu toţii îi picăm în plasă – unii pe faţă, alţii la adăpostul unui trâmbiţat obiectivism –, aş putea califica spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, care a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, printr-o mulţime de epitete, metafore şi superlative. Aş putea spune că este, probabil, una dintre cele mai interesante, inteligente şi tăioase transpuneri scenice ale unui text clasic din ultimii mulţi ani. Aş spune că aduce pe scena bucureşteană, sufocată adesea de comedia groasă (ca să nu zic „şuşă”), un umor de cea mai bună calitate, rece şi ascuţit ca o lamă de cuţit, că aduce o interpretare ireproşabilă, cu atât mai mult cu cât vorbim de replici în versuri, că propune o traducere nouă a textului lui Molière, într-o limbă contemporană impecabilă şi atât de suculentă. Şi lista ar putea
  Citeste tot pe Yorick