Paradoxul face (și am mai spus-o, în contextul unor spectacole precum Familii al lui Eugen Jebeleanu, de la Sibiu, și Familia fără zahăr, de la Replika din București) ca nimic să nu fi contribuit mai mult la chestionarea scenică a relațiilor de familie și a percepției sexualităților non‑normative decît campania Coaliției pentru Familie, sprijinită de Biserica Ortodoxă Română (BOR), de revizuire a Constituției. Cu acest paradox se luptă alt paradox: în realitate, alergic la formele prerevoluționare impuse și cufundat, ca întreaga societate locală, în redescoperirea individualității și a intimității, teatrul românesc de după 1989 a fost și cumva continuă să fie dominat de reprezentarea vieții private (drama modernă „burgheză“, Nora, Hedda Gabler ș.a.m.d., e, pînă la urmă, obsedată de aducerea „familiei“ sub lumina orbitoare a reflectoarelor).
Iarăși paradoxal, aceeași campanie a Coaliției nu a condus, în schimb,
Citeste tot pe
Observator Cultural