Util, monumental, impresionant – acestea cred că ar fi cuvintele care ar putea caracteriza nu doar cu maximă rapiditate, dar și extrem de eficient spectacolul intitulat Teatru de război, produs de Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași spre a marca așa cum se cuvine Anul Centenarului. Așa cum se cuvine adică nu formal, nu impersonal, nu ca o obligație, nu ca un punct înscris și obligatoriu de îndepinit din planul minimal managerial.
Teatru de război nu este nici pe departe ceva ce ar putea fi asimilat noțiunii de spectacol perfect. I se pot aduce destule obiecții, i se pot reproșa multe, însă ceea ce mi se pare cu mult mai important e că, dincolo de defectele ce s-au insinuat în realizarea propriu-zisă, el nu poartă nici cel mai mic semn al lucrului făcut de mântuială.
Primul argument în sprijinul afirmației mele de mai sus mi se pare că se află în rezistența și utilitatea scenariului dramatic. Temeinic documentat istoric,
Citeste tot pe
Yorick