Un adulter, un copil obraznic şi o echipă de pompieri disfuncţională. La Constanţa, spectacolul „Terorism” se joacă pe scenă, cu spectatorii lângă actori. Nu e un capriciu, ci un avertisment.
Din 2001 încoace, ne-am însuşit adevărul că terorismul nu e o acţiune desfăşurată în ţări îndepărtate cu mult nisip. El poate fi oricînd lângă noi. Piesa fraţilor Presniakov, „Terorism”, merge mai departe: el e în noi.
Fiecare fiinţă poate transforma impulsurile agresive într-un act de violenţă cu consecinţe terifiante, linia de despărţire dintre vorbe şi fapte, dintre ameninţare şi crimă de abia se vede şi un lanţ de coincidenţe o poate anula complet.
Tensiunea piesei vine din măiestria autorilor în imaginarea acestui lanţ de coincidenţe: în cele şase scene, aparent disparate, sunt inteligent distribuite semne, personaje, împrejurări care le leagă şi le conduc spre finalul tragic.
Principalul merit al regizorului Felix Alexa este
Citeste tot pe
Adevărul