Să accepți să te naști ca să primești în dar „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Basmul lui Petre Ispirescu, cel mai frumos dintre basme și cel mai trist, basmul atipic, basmul despre care Noica avea să scrie că încarnează „sentimentul românesc al ființei”, vorbește, în fond, despre visul dintotdeauna al omului: nemurirea. Cum să facă să șteargă condamnarea la moarte, cu care se naște? Cum să facă să aibă acces la „viața fără de moarte”, la infinit sau la „ființă”, cum ar spune Noica?
După „Amadeus” și „O scrisoare pierdută”, ambele puse în scenă în această toamnă la Teatrul Metropolis, Victor Ioan Frunză montează acum la Teatrul „Ion Creangă” basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Un spectacol recomandat copiilor de peste șase ani, un spectacol teribil de emoționant, cu imagini puternice, după un scenariu propriu. Departe de a fi doar un spectacol
Citeste tot pe
Yorick