editeaza

• 1
• 2
• 3

• Ordinea lumii la Nitchidorf de Oltița Cântec sursa: suplimentuldecultura.ro
  Tinuturile joase a fost scrisa si publicata in vremea cand Herta Müller locuia inca in Romania. Carte de debut (editia princeps e din 1982), fusese cenzurata de autoritatile comuniste, iar subiectul si maniera stilistica au ofensat pe toata lumea; pe de o parte, puterea comunista, care a sicanat-o ulterior pe autoare pana la a o alunga din tara; pe de alta parte, comunitatea svabeasca din Banat, in a carei dizgratie definitiva Herta Müller urma sa intre. Volumul, spun specialistii in literatura detinatoarei Premiului Nobel, anunta multe dintre temele predilecte de mai tarziu si-i impune clar stilul.
  Tinuturile joase e un volum de povestiri despre copilaria si adolescenta autoarei, proze scurte in care elemente autobiografice sunt intersectate, inevitabil, cu secvente de istorie recenta, intr-un tablou colaj de mari dimensiuni, cu realitati, personaje si relatii complicate. Aceste amintiri din copilarie vorbesc tacit despre Nitchidorf, locul obarsiilor, intr-o suita de intamplari si
  Citeste tot pe suplimentuldecultura.ro
• Tandreţea unor amintiri respinse de Daria Dimiu sursa: Teatrul azi
  După ce a primit Premiul Nobel pentru literatură (2009), ne-am amintit cu toţii că Herta Müller s-a născut între graniţele ţării. La fel cum ne lăudăm cu calitatea de conaţionali a unor Johnny Weissműller, Tristan Tzara, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Constantin Brâncuşi ş.a. doar după notorietatea dobândită în străinătate. Componentă a Actionsgruppe Banat – societate literară cu scopuri idealiste: lupta pentru libertatea de exprimare şi împotriva cenzurii –, Herta Müller a primit interdicţia de a lucra, a fost interogată şi supusă la percheziţii domiciliare. Iniţial trunchiate de cenzură cât era în ţară, lucrările sale au fost ulterior interzise, iar numele ei – trecut sub tăcere. Nu-i foarte de mirare că laureata a refuzat ca şcoala de pe meleagurile natale să îi poarte numele. O tăbliţă de pe Liceul „Nikolaus Lenau“ din Timişoara marchează că a avut-o elevă. Cartea de debut Ţinuturile joase, apărută în 1982 în România,
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Pervazul memoriei de Daniela Magiaru sursa: Revista Orizont nr.10/2012 - pg.25
  Textul Hertei Muller este montat în premieră absolută la Teatrul German de Stat din Timișoara. Ținuturile joase e un spectacol care are ca personaj principal memoria; e o montare care colează nu numai texte, ci și bucăți de memorie colectivă și personală. E ca și cum am asista la răsfoirea unui tablou de familie cu filele îngălbenite de timp. Recuperarea se face cu candoare, dar nu fără ironie, pe baza poveștilor. Istoriile "întemeietoare" se lasă povestite și repovestite. Pare că asamblarea imaginilor are drept criteriu bolile pe care membrii familiei le-au avut sau informații care ar putea face subiectul unei rubrici de "bagatele". Câteodată aceste prezentări stau sub semnul aglomerărilor: mama face curățenie neîncetat, are o mătură pentru orice, adaptată în dimensiune pentru fiecare colțișor al casei; bunica are mușcate în oale de supă, care împresoară toată casa; bunicul poartă cuie în toate buzunarele, iar atunci când moare zace pe
  Citeste tot pe Revista Orizont nr.10/2012 - pg.25
• Herta Müller pe scena Teatrului German din Timişoara de Doina Papp sursa: Revista 22
  Spectacolul timișorean după proza de debut a scriitoarei Herta Müller, Ţinuturile joase, își depășește semnificația culturală și artistică, fiind consonant cu atitudinea civică a cunoscutei autoare, mereu în apărarea libertății și a drepturilor omului.
  Într-o perioadă fastă a biografiei sale – cea prezentă- ce duce mai departe câștigurile artistice și culturale ale trecutului imediat, Teatrul German de Stat din Timișoara are pe afiș un titlu, din multe puncte de vedere, semnificativ. Fiindcă spectacolul Ținuturile joase, după volumul de povestiri al Hertei Müller, laureată Nobel în 2009 (Editura Humanitas, traducere Al. Şahighian), nu e doar o reușită artistică, ci are și darul să indice într-un fel aspirația înaltă, pe care orice instituție culturală care se respectă o are, aceea de a propaga noțiuni mo­rale, cum ar fi, de exemplu, demnitatea, călcată în picioare în comunitatea bănățeană evocată de autoare,
  Citeste tot pe Revista 22
• Autenticitatea unei experiențe scenice de Mircea Morariu sursa: Revista Familia Nr. 1 (566) – pg.103
  Ca de fiecare dată, și în luna octombrie a anului 2012, intelectualii românii s-au înfiorat, înfierbântat și contrazis pe tema premiului Nobel care iarăși și iarăși ne ocolește. Cele mai multe patimi le-a stârnit premiul Nobel pentru literatură, s-a vorbit despre șansele mari pe care le-ar avea Mircea Cărtărescu, șanse subminate total nepatriotic de către USL care, în acest chip, ar vrea să se răzbune pentru simpatiile zise de dreapta ale intelectualului pro-băsist. Spre a îndepărta suspiciunile, sporite de o emisiune de tip proces, emisiune a unei televziuni prietene, ca să nu zic aservite, premierul Victor Ponta a simțit nevoia să îi trimită autorului o scrisoare de susținere – cum altfel? – deschisă.
  Unii ziariști, în necunoștință de cauză, au vorbit despre nominalizarea scriitorului român la respectivul premiu, neștiind că la Nobel nu se fac nominalizări. Cam în aceeași perioadă, apărea la editura ieșeană Polirom,
  Citeste tot pe Revista Familia Nr. 1 (566) – pg.103
• Poveste din Banat de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna nr.249 - pg.33
  Poveste din Banat. Un spectacol care, prin ricoșeu cumva, mi-a evocat propria copilărie în comunitatea ucraineană sau pitorescul altor comunități etnice pe care le-am cunoscut au prezentat la FNT colegii de la Teatrul German din Timișoara: Ținuturile joase de Herta Müller, în regia lui Niky Wolcz. Un spectacol epic (în sensul literar al termenului), nostalgic și de acurată frumusețe, fără ”inovații” și ”artificii”, onest ca o poveste de viață pe care-o istorisești prietenilor. Îmi recunosc neștiința în privința scrierilor laureatei Nobel; spectacolul m-a provocat să-i citesc cărțile.
  Ținuturile joase evocă o copilărie petrecută într-o comunitate șvăbească din Banat, cu riturile ei străvechi și rezistența la nou, la intruziuni din afară, cu complicata ierarhie social-sătească, cu personajele ei pitorești, cu stoicismul în fața vitregiilor de tot felul și soliditatea solidară a familiei, ca nucleu de apărare în viață.
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.249 - pg.33
• Teatrul German din Timişoara, în ofensivă de Alexandru Al. Şahighian sursa: Observator Cultural
  Aflat în preajma unei aniversări importante (1953-2013, împlinirea a 60 de ani de existenţă), Teatrul German de Stat din Timişoara, condus de Lucian Vărşăndan – el este directorul teatrului din 2007, după ce din 1999 a lucrat aici ca secretar literar –, a organizat între 5 şi 8 decembrie 2012 o microstagiune cu cele mai remarcabile patru spectacole din perioada din urmă, printre care trei premiere chiar din acest an: Ţinuturile joase, scenariu după Herta Müller, regia Niky Wolcz, scenografia Helmut Stürmer; Neînţelegerea, de Albert Camus, regia Bocsárdi László, decorul Bartha József; Fetiţa din bolul peştelui auriu de Morris Panych, regia Radu Afrim, decorul Dragoş Buhagiar; Shaking Shakespeare, după Shakespeare, de Lia Bugnar, regia Radu-Alexandru Nica – care de anul trecut este director adjunct artistic al teatrului –, decorul Dragoş Buhagiar.
  Cum se vede, un program ambiţios căruia i se adaugă proiecte pe măsură – pentru începutul lui
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Excelentă demonstrație de teatru documentarAR de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Când două personalități apropiate în gândire, se întâlnesc – autor și regizor - și au în preajmă o echipă sudată, rezultatul nu poate fi decât un spectacol impresionant. “Ținuturile joase” este o adaptare realizată de Niky Wolcz, Valerie Seufert, Ula Wolcz după un volum de povestiri scrise de Herta Muller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 2009, de origine din Banat, cu tatăl șvab. Peste treizeci de interpreți ai echipei Teatrului German de Stat din Timișoara – actori și colaboratori – își unesc forțele pentru a da viață scenică evocării existenței unei comunități a unui sat de șvabi din Banat. Este un sat cu tradiții, o oază de la care a pornit și Herta Muller, dar și Niky Wolcz, care a emigrat în Germania, și în prezent este profesor la Columbia University din America.
  Propunerea lui Niky Wolcz este de teatru documentar, inventivă și prin îmbinarea armonioasă a ilustrației teatrale scenice cu proiecții
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Literatură, teatru, printre ţinuturile joase… de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Sobă cu lemne, scaune vechi, o masă şi alte obiecte de gospodărie. Plus spaţiul vital al ferestrei, un interstiţiu prin care se poate privi ce e dincolo de spaţiul delimitat al încăperii, prin care se poate imagina lumea de afară, cu teluricul ei, cu roadele pământului, cu bătrânii care s-au împrietenit deja cu moartea, cu adulţii ce seamănă cu nişte roboţi condamnaţi la trudă de propria lor condiţie de oameni, cu tinerii care visează evadarea şi-şi imaginează un viitor într-un spaţiu fără graniţe, cu copiii care învaţă într-o şcoală bătrână şi inspiră mirosul bătrâneţii, al morţii, al absurdului pe care sunt consemnaţi să-l trăiască.
  Acestea sunt elementele din care se trasează lumea mică, irespirabilă, sufocantă, din „Ţinuturile joase“, un univers strâmt, damnat de o divinitate care a lăsat istoria să-şi facă de cap şi se ghidează după mişcări kafkiene. Spectacolul pus în scenă la Teatrul German de Stat din
  Citeste tot pe Yorick