editeaza

• 1
• 2
• 3

• Elevul vs. sistemul de Cătălina Miciu sursa: scena9
  Mă feresc să revăd spectacole - pe de-o parte pentru că mi-e frică să nu mai fie la fel cum mintea le-a catalogat în sertarul memorie la prima vizionare, pe de altă parte, pentru că timpul e mereu limitat și nu ajunge niciodată pentru lucruri noi. Am vrut să revăd Tipografic majuscul, un spectacol pe care Gianina Cărbunariu l-a realizat la Teatrul Odeon în 2013, pentru că mă sperie mișcările politice de pe scena Ro a ultimelor săptămâni - alegerea unui guvern cu rădăcini adânci în serviciile de informații și senzația că orice am face social și politic, nu ne vom putea desprinde niciodată de trecutul nociv.
  Spectacolul prezintă povestea lui Mugur Călinescu, un elev de liceu din Botoșani care, în 1981, a început să scrie pe zidurile și pereții din oraș o serie de mesaje inspirate de ceea ce auzise la Europa Liberă - respectarea drepturilor, libertate de expresie, o viață mai bună, hrană, solidaritate, sindicate libere asemănătoare cu cele
  Citeste tot pe scena9
• TIPOGRAFIC MAJUSCUL – istoria scrisă cu cretă de Alexandra Dima sursa: Eliberart.ro
  Inițial, spectacolul Gianinei Cărbunariu a avut asupra mea un efect asemănător loviturilor aplicate cu precizie în zona cefei. Am resimțit aproape fizic acea amețeală zăpăcitoare – semn clar al dislocării unor certitudini – însoțită de o durere surdă, nelocalizată, și de furnicături în vârfurile degetelor. Din acest punct de vedere, TIPOGRAFIC MAJUSCUL poate fi, măcar pentru noi, cei care n-avem antrenamentul revelațiilor descurajante și, totodată, entuziasmante, o provocare insolită. În timp ce ne permite să ne amuzăm, să lăcrimăm și să aplaudăm “burghezește” (ca la teatru), ne declanșează în subconștient procesul anevoios al autointerogării. Pe mine, cel puțin, m-a făcut să realizez că, în fața ticăloșiei sistematice și chiar instituționalizate, aș lâncezi sfios pe margine, așteptând cu o înfrigurare tacită să se producă schimbarea. De foarte multă vreme arta nu mă mai determinase să îmi chestionez propria
  Citeste tot pe Eliberart.ro
• Ieşim din minuscul?! de Cristina Constantin sursa: Agenda LiterNet
  Tipografic majuscul de Gianina Cărbunariu a fost spectacolul ales pentru încheierea zilei a doua (joi, 15 mai 2014) a Festivalului FEST-FDR Timişoara 2014.
  Spectacolul vorbeşte despre o perioadă în care statul român scotea pe bandă rulantă aceleaşi tipuri de "cărţi", din care se individualiza însă uneori o literă ce devine majusculă prin impertinenţa de a nu avea aceeaşi formă şi dimensiune morală ca celelalte. Piesa îşi are sursa în povestea reală a lui Mugur Călinescu (28 mai 1965 - 13 februarie 1985), un tânăr, elev la Liceul A.T. Laurian din Botoşani, care în anul 1981, la 17 ani, se revoltă, în felul său, împotriva societăţii. Securitatea îşi face bine treaba, iar doi ani mai târziu se băiatul moare, bolnav de leucemie.
  Regizoarea Gianina Cărbunariu nu mizează doar pe finalul nefericit al poveştii pentru a face spectacolul dramatic. Încă de la început, atmosfera creată, jocul actorilor, tensiunea, lacrimile, învăluie sala în
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Sinestezie şi poliţie secretă de Bianca Andreea Bănică sursa: Agenda LiterNet
  În 1981, în Botoşani, un băiat de 17 ani scria cu cretă albă pe ziduri că vrea libertate şi că vrea sindicate. Îl chema Mugur Călinescu, dar Securitatea i-a zis "Elevul", iar dosarul lui a devenit strict secret. Băiatul a fost interogat şi răsinterogat, până când s-a îmbolnăvit de leucemie şi a murit, nu până când şi-a retras cuvintele, pentru că nu a făcut-o. În 1981, în Botoşani, un băiat de 17 ani etala pe ziduri cuvinte interzise despre drepturi suprimate. În 2014, artişti din fostele ţări socialiste fac un omagiu celor care au vorbit când se acorda doar dreptul la tăcere. Vieţi paralele - secolul XX văzut prin ochii Poliţiei Secrete este proiectul din care face parte şi Gianina Cărbunariu, cea care a pus în scenă Tipografic Majuscul.
  Studiind dosarul lui Mugur Călinescu din arhivele Poliţiei Secret, Gianina creează un spectacol care reconstituie interogatorii şi declaraţii într-o manieră avangardistă, brechtiană şi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Tainiţele securităţii – rampă spre tainele Thaliei de Daria Dimiu sursa: Teatrul azi
  Atrasă de tratarea cu mijloace teatrale a diverselor aspecte sociale curente (mady.baby.eu; X mm din Y km; Roşia Montană – pe linie fizică şi pe linie politică, Sold out, 20/20 etc.), Gianina Cărbunariu s-a oprit de data aceasta la spinoasa şi ramificata problemă a victimelor Securităţii, respectiv a deconspirării crimelor acesteia. Coproducţie „dramAcum“ şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, în parteneriat cu Teatrul „Odeon“, spectacolul Tipografic Majuscul face parte din proiectul european „Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete“, iniţiat de Festivalul Internaţional de Teatru „Divadelná“ din Nitra (Slovacia), sub corola căruia artişti din şase foste ţări socialiste (Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, România şi ţara-gazdă) au creat şi prezentat tot atâtea producţii de teatru bazate pe studiul materialelor păstrate în arhivele poliţiei secrete.
  După cum reiese din volumul Şase feluri de a
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Istoria comunismului cu față umană – Dosarul „Elevul” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  La mai mult de douăzeci de ani de la căderea comunismului, în spațiul public a devenit aproape un clișeu evocarea, de un fel sau altul, a regimului de tristă amintire, „serbarea” anumitor evenimente prin talk-show-uri interminabile, Ceaușescu, Securitatea etc. Pe lângă cele câteva „butoane” arhicunoscute ca generatoare de rating și vizualizări (sex, moarte, nunți, botezuri și divorțuri), poveștile din perioada comunistă încă au impact. Cu atât mai mult cu cât, în ultimii ani, s-a produs o mutație înspre zona micilor istorii personale care au creat „marea istorie” și care sunt mină de aur pentru artiști. Dosarele de Securitate sunt pline de povești exploatabile artistic încă mulți ani de-acum încolo.
  „Tipografic majuscul”, spectacolul Gianinei Cărbunariu, o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon, care face parte din proiectul european „Vieţi paralele –
  Citeste tot pe Yorick
• De pe ziduri adunate de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985) este un necunoscut. Nu este erou, nu se învaţă despre el la şcoală (poate ar trebui), nu sînt străzi cu numele lui. În 1981, la 17 ani, timp de o lună şi jumătate, scrie cu cretă, pe zidurile care înconjurau şantierul Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani, apeluri la conştiinţa publică. „Cetăţeni! Trebuie să fim conştienţi de rolul nostru în societate şi să spunem un NU hotărît stărilor de lucruri ce se conturează la noi“, „În Polonia prietenă, oamenii au dobîndit o libertate reală, au sindicate libere, «Solidaritatea» şi «Solidaritatea rurală». Acestea le reprezintă cu adevărat drepturile, chiar dacă au aceleaşi probleme alimentare ca şi noi“; „Vrem libertate“; „Vrem respectarea tuturor drepturilor“; „Vrem democraţie“. A fost investigat de Securitate, i s-a deschis un dosar numit Elevul, a fost înfierat în adunare publică la şcoală, a fost „reeducat“
  Citeste tot pe Dilema veche
• Poliţia politică ca personaj teatral de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Dramaturg şi regizor tânăr, promotor constant al teatrului documentar dar şi al teatrului politic, Gianina Cărbunariu pare hotărâtă să scrie pe cont propriu şi într-un susţinut limbaj teatral cartea neagră a comunismului românesc.
  Totul a început odată cu Sold out, un spectacol realizat la comanda unui Teatru din München, născut din dorinţa artistei de a-şi lămuri mai întâi sieşi şi pentru a le oferi mai apoi şi spectatorilor o perspectivă asupra unuia dintre cele mai cumplite episoade ale istoriei recente- acela în care comuniştii români i-au “vândut” Germaniei pe saşii şi şvabii din România. Deşi acţiunea scenariului dramatic şi a spectacolului 20/20, înscenat la Târgu Mureş, se petrecea în martie 1990, şi acolo era în bună măsură vorba, deşi oarecum indirect, despre comunism, despre ideologia acestuia, mai exact despre efectele teribile şi niciodată previzibile ale comunismului rezidual. În X mm din Y km, montare creată la
  Citeste tot pe Adevărul
• „Duşmanul poporului“ are 16 ani de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Tipografic Majuscul, cel mai recent spectacol al Gianinei Cărbunariu, care a avut de curînd premiera la Teatrul Odeon (20 septembrie), transpune teatral un subiect încă sensibil pentru societatea românească: ce a însemnat Securitatea, ce amploare a avut cu adevărat şi cît de mare este, în prezent, transparenţa cu care sînt tratate acţiunile sale şi membrii acesteia. Citind cartea lui Marius Oprea, Şase feluri de a muri, Gianina Cărbunariu s-a oprit asupra cazului unui elev, Mugur Călinescu (care, în 1981, avea 16 ani, iar peste patru ani avea să moară de leucemie, boală despre care se presupune că-i fusese provocată), care a fost luat în vizorul Securităţii după ce a fost prins scriind pe ziduri mesaje „subversive“ (precum „Vrem libertate“, suspectat că ar fi fost „corupt“ de ceea ce auzea la Radio Europa Liberă). Pentru realizarea proiectului, Gianina Cărbunariu a beneficiat şi de ajutorul istoricului Mihail Bumbeş, care i-a oferit o copie
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Memorial. Teatral de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Mugur Călinescu chiar a existat. În plin ceauşism, în 1981 a fost hăituit, anchetat de organele de Securitate pentru că, informându-se de la Radio Europa Liberă, a scris lozinci anti-regim pe zidurile oraşului Botoşani. Era crescut doar de mamă, o casieră la magazinul general din oraş. Avea 17 ani şi, după puţin timp, adică în 1985, bolnav de leucemie, se va stinge. Peste 4 ani, dictatura comunistă lua sfârşit. Am aflat ce s-a întâmplat cu victimele însă nu ştim cât şi dacă au plătit călăii. Cel mai probabil în vieţile lor nu s-a schimbat mare lucru. Sunt la fel de intransigenţi, de vigilenţi şi de "inocenţi" ca dintotdeauna. Căci, vorba lui Caţavencu, „Cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul?”
  Performanţa pe care o reuşeşte Gianina Cărbunariu este dublă, adică în plan artistic dar şi în plan social, comunitar. Cu ajutorul unor actori foarte expresivi, versatili, regizoarea crează un concept de spectacol mai puţin
  Citeste tot pe Port.ro
• „Informaţia se face cu oameni“ de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  „Nu mai putem accepta mizeriile și nedreptăţile din ţara asta”, „Trebuie să fim conștienţi de rolul nostru în societate și să spunem un nu hotărît stărilor de lucruri ce se conturează la noi“ – în ciuda ușoarei rigidităţi a formulării, par a fi sloganuri de pe pancartele manifestanţilor din Piaţa Universităţii din ianuarie 2012 sau septembrie 2013. Ele îi aparţin însă lui Mugur Călinescu, un licean din Botoșani, ale cărui înscrisuri cu creta pe pereţii Casei de Cultură în construcţie sau pe panourile din faţa magazinului central au „terorizat“, în anul 1981, „organele de Securitate“ timp de o lună și jumătate, pînă cînd a fost prins. Textul celui mai recent spectacol al Gianinei Cărbunariu, Tipografic Majuscul, este un scenariu bazat în totalitate pe declaraţii, rapoarte de urmărire și stenograme din dosarul lui Mugur Călinescu, fascinant intitulat „Ele - vul“ (și rezultat din Operaţiunea „Panoul“…),
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Teatrul bate viaţa. „Tipografic majuscul” la Teatrul Odeon de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Tovarăşul locotenent major al Securităţii din Botoşani care a anchetat Dosarul “Elevul” în 1981 habar nu avea că rândurile scrise de mâna lui sunt teatru. Nici autorii declaraţiilor nu ar fi putut bănui că sunt dramaturgi. Iar Mugur Călinescu, elevul care scria cu cretă pe ziduri “Libertate”, nu a făcut-o pentru a deveni personaj principal într-un spectacol, treizeci şi doi de ani mai târziu. Cea care a transformat limbajul de lemn în text dramatic şi povestea în dramă este Gianina Cărbunariu.
  Nu aş fi crezut niciodată că procesele verbale, stenogramele convorbirilor telefonice, rapoartele de urmărire şi dările de seamă ar avea potenţial scenic. “Tipografic majuscul” de la Teatrul Odeon mi-a demonstrat că mă înşelam. Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon şi face parte din proiectul european “Vieţi paralele – Secolul 20 văzut prin
  Citeste tot pe Yorick
• Un eveniment teatral, o lecție de viață de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Rar, foarte rar se întâlnesc astfel de spectacole “lecții” de viață inspirate din concretul istoric, încărcate de emoție, tensiune și adevăr, realizate prin mijloace teatrale ieșite din convenția obișnuită. Gianina Cărbunariu și echipa sa, propun un “altfel de teatru”, provocator la gândire și judecarea trecutului nu îndepărtat al istoriei noastre, raportat subtil la actualitate. Tinerii care nu au trăit epoca subiectului, o pot cunoaște și vor fi uimiți; cei născuți atunci, vor avea unii lacrimă în ochi, iar alții vor fi deranjați că le-a fost pusă în față, astăzi, oglinda faptelor din trecut.
  “Tipografic. Majuscul” aparține “teatrului document”. Autorul scenariului – dramaturgul - este regizoarea Gianina Cărbunariu, o personalitate consacrată a mișcării noastre teatrale, care pune în pagină scenică propriile scrieri, rezultate în urma unei documentări minuțioase. Tema aleasă este fosta Securitate,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu