editeaza

• 1
• 2
• 3

• Titanic vals, la Teatrul Odeon de Oltița Cântec sursa: suplimentuldecultura.ro
  De obicei, vad spectacolele la premiera, dar uneori e intelept sa le revezi, daca intr-adevar merita, ori chiar sa le vezi la un anumit numar de reprezentatii dupa. Fireste, ele raman in linia generala trasata de viziunea regizorala, caci traversam vremea regiei ca reinterpretare, dar se mai asaza, mecanismele teatrale rodandu-se ca sistem prin rulare in fata publicului.
  Titanic valsde la Teatrul Odeon Bucuresti l-am vizionat la aproape un an de la prima lui intalnire cu publicul. Era pe lista mea de interes din mai multe motive: regia ii apartine lui Alexandru Dabija, care si-a facut un proiect din montarea unei intregi serii de comedii romanesti; piesa lui Tudor Musatescu a ajuns in lumina reflectoarelor pe una dintre cele mai prestigioase scene romanesti, cea de la Odeon, cu o distributie care alatura talente din diverse generatii.
  Spre deosebire de alte regii recente ale lui Alexandru Dabija, la Titanic vals artistul a optat pentru o abordare relativ cuminte.
  S-a plasat in
  Citeste tot pe suplimentuldecultura.ro
• Titanicul pe canapea de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Un punct de maximă atracţie în programul festivalului FESTin pe bulevard ce se desfăşoară în aceste zile la Bucureşti în organizarea Teatrului „Nottara” a fost, indiscutabil, spectacolul cu piesa Titanic vals de la Teatrul „Odeon”. Pregătită în ultimele luni ale anului 2013, având avanpremiera în ultimele zile ale acestuia şi premiera cu presa la începutul lui 2014, montarea e, fără doar şi poate, una ce se va juca mult şi cu sălile pline.
  Aşa au stat lucrurile în seara în care am văzut eu spectacolul regizat de Alexandru Dabija, sală în care imensa majoritate a spectatorilor a fost asigurată de civili, adică de oameni obişnuiţi, nu critici, nu artişti, nu jurnalişti. De oameni cărora le place comedia românească interbelică, care adoră capodopera lui Tudor Muşatescu care tot capodoperă rămâne, deşi o criticiţă cu ifose ce a comentat superficial premiera a calificat piesa drept una mediocră. De spectatori ce rămân sensibili la
  Citeste tot pe Adevărul
• Saga Necşuleştilor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Ce mi se pare definitoriu pentru Alexandru Dabija este faptul că viziunile sale asupra textelor pe care le montează nu le afectează acestora identitatea. Un Hamlet femeie sau Romeo şi Julieta cu sindrom Down pot fi perfect argumentate (s-au făcut), dar asta presupune o intervenţie esenţială în dramaturgie, folosirea textului ca fundaţie pentru crearea unui scenariu nou, înşurubarea unui raţionament logic într-un imaginar subiectiv, în timp ce Dabija, de cele mai multe ori, nu alterează materia primă, deşi asupra ei operează disecţii şi proiectează perspective. Dabija este un cititor inteligent, percepe subtil intenţia dramaturgului şi îi oferă vizibilitate, asta fiind şi amprenta sa regizorală.
  Satira socială din 1932 a lui Tudor Muşatescu, Titanic Vals, o variantă de Scrisoare pierdută (scrisoarea e înlocuită de un testament), cu focus pe universul casnic şi aspiraţiile de parvenire, are potenţial de dezvoltare în diferite direcţii,
  Citeste tot pe Dilema veche
• o comédie atacată scenic pe mai multe căi ... de ileana lucaciu sursa: Spectator
  Cu toate că avem unele restanțe la comentarea spectacolelor din 2013, la care vom revenii pe parcurs, începem noul an cu prima premieră din Capitală. Sârguincios, Teatrul Odeon alege pentru repertoriul său, “Titanic vals”, o comedie “clasică” spumoasă de Tudor Mușatescu, având garanția că spectacolul va trăi multe stagiuni de acum încolo, cum a trăit și la Teatrul “Nottara”. Piesa este cunoscută prin acțiunea sa plină de răsturnări de situații cu țintă satirică în intențiile lui Tudor Mușatescu, dramaturg alert în constructul conflictelor și sensurilor replicii, ce se dovedesc a fi actuale și astăzi. Amintim că în acțiune, familia Spirache numeroasă dintr-un orășel de provincie, mici burghezi săraci, primește o substanțială moștenire prin moartea unei rude într-o catastrofă navală și vrea afirmarea parvenirii sociale. Subiectul prin ambițiile interesului personal al fiecărui personaj rămâne actual.
  Regizorul
  Citeste tot pe Spectator
• Canapeaua și valurile deputăției de Doina Papp sursa: Revista 22
  Noua versiune scenică de la Teatrul Odeon a comediei Titanic Vals, de Tudor Mușatescu, scoate cunoscuta piesă din zona râsului benign și o propulsează la rangul de satiră politică.
  Prin tradiție, montările cu Titanic Vals - co­me­dia best seller a dramaturgiei noastre in­terbelice și al lui Tudor Mușatescu însuși - se consumă în jurul mesei de dat pasențe și sorbit cafele din sufrageria familiei Nec­șu­les­cu, unde se petrece acțiunea. Aceasta tro­nea­ză, după obiceiurile neaoșe (citește bal­canice), în centrul scenei, dimpreună cu mam’are și tot clanul extras cu ardoare pa­triotică din is­torie, prin onomastica proverbială a per­so­najelor, care se numesc Dacia, Sarmisegetuza, Decebal, Traian...
  Montarea din 2014 de la Teatrul Odeon, în re­gia lui Alexandru Dabija, plasează acest pol al centripetei familiale undeva în planul doi, în fumul de efect retro care învăluie din când în când scena, și aduce în prim-planul
  Citeste tot pe Revista 22
• Naufragiile din “Titanic vals” de Maria Sârbu sursa: Jurnalul
  Piesa lui Tudor Muşatescu “Titanic vals”, montată chiar în anul apariţiei, 1932, în importante teatre naţionale, văzând apoi lumina rampei pe diverse scene româneşti, dar şi străine, nu este astăzi un text pe care mulţi regizori să-l aibă în vedere pentru un proiect teatral, de aceea piesa nici nu este bine cunoscută publicului tânăr. Însă spectacolul creat de Alexandru Dabija la Teatrul Odeon scoate în evidenţă esenţa textului, cu accente pe detalii ce fac producţia foarte actuală. Remarcabilul creator ştie să spună povestea în scenă în aşa fel încât textul uitat sau “rătăcit” prin analele timpului să revină ca o întâmplare curentă şi care să placă, să uimească (ne-a demonstrat acest lucru şi cu “Gaiţele”, şi cu “escu”, şi cu versiunile sale după Ion Creangă...).
  Montarea “Titanic vals”, pe care o recomandăm fără rezervă, este programată în această lună la 17 şi 18 ianuarie, la Sala Majestic.
  Citeste tot pe Jurnalul
• Creangă, Sigarev, Muşatescu de Iulia PopoviciI sursa: Observator Cultural
  Reperul meu – şi al multor altora, sînt convinsă – în materie de Titanic Vals e versiunea filmată, cu Grigore Vasiliu-Birlic în rolul lui Spirache Necşulescu. Avantajul major al unui astfel de reper e că induce o distanţă temporală (sîntem mult mai toleranţi cu filmele de epocă) care obnubilează, cumva, deficitele majore ale piesei lui Tudor Muşatescu. Căci, cu regret o spun, după ce-am văzut montarea lui Alexandru Dabija, Titanic Vals e un text mediocru; nu e un dezastru, dar nici o lumină, iar în anul 2013, nici Dumnezeu să fii, nu prea ai ce-i face. „Răsturnarea de situaţie“ de la final şi happy-end-ul previzibil sînt de-o mare tristeţe, iar în afară de soacra Chiriachiţa (Dorina Lazăr) şi nevasta Dacia (Antoaneta Zaharia), personajele sînt tare sărăcuţe.
  Şi totuşi, montarea de la Odeon e una dintre cele mai haioase şi inteligente comedii care se joacă, sezonul acesta, în Bucureşti: de o mare simplitate, fără derapaje moraliste
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un vals „titanic”, cu pași nesiguri… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Alexandru Dabija este unul dintre regizorii cei mai prolifici din România. Montează mult, în toate teatrele, montează adesea câte două piese în paralel, cum a fost cazul acum la Teatrul Odeon, unde „Titanic vals” și „Contra democrației” au ieșit la public aproape în același timp, și montează destul de des texte populare, cu posibilă mare priză la public, traduse într-un așa-zis stil personal inedit.
  E cazul recentei premiere cu celebrul „Titanic vals” al lui Tudor Mușatescu, piesă al cărei secret al longevităţii, scrie în prezentarea spectacolului de la Odeon, ni-l dezvăluie chiar dramaturgul: „acțiunea se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi”. De-ar fi atât de simplu… Textul, nimic de zis, mustește de actualitate ce se dorește scoasă la iveală pe scenă, are umor, are doza de absurd necesară, cât să poată fi racordat la realitate, și are toate șansele să fie o comedie cinstită,
  Citeste tot pe Yorick
• E la nave…? de Doru Mares sursa: Yorick
  Corabia se scufunda încet noi ziceam
  şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
  ziceam orice corabie se scufundă
  într-o zi şi ne strângeam mâinile
  ne luam rămas bun
  dar corabia se scufunda atât de încet
  încât după zece zile noi cei care
  ne-am dat mâinile încă ne priveam
  ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
  o corabie care se scufundă mai încet
  dar până la urmă se scufundă iat-o
  dar corabia se scufunda atât de încet
  încât după un an încă ne era ruşine
  nouă celor care ne-am dat mâinile şi
  în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
  măsuram apa hm nu mai e mult se
  scufundă încet dar sigur
  dar corabia se scufunda atât de încet
  încât după o viaţă de om încă
  mai ieşeam unul câte unul şi priveam
  cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
  şi spuneam asta nu e o corabie
  asta e o…
  asta e o…
  În definitiv, cum s-ar putea vorbi mai precis despre noua premieră de la Odeon, semnată de Alexandru Dabija după
  Citeste tot pe Yorick
• Canapeaua de fiţe şi pigmeii săi locatari. Titanic vals la Teatrul Odeon de Alina Epingeac sursa: Yorick
  O lume nebună, nebună, nebună. Goana după căpătuială face ca bunul simţ să treacă drept beteşug, minciuna drept adevăr, compromisul drept titlu de glorie, iar scufundarea unui vapor în Marea Neagră e mană cerească. Aşteptare, moştenire, îmbogăţire, deputăţie, şi mai multă îmbogăţire. Cursul firesc al existenţei iubitoarelor rude, toţi oameni cumsecade, ale prea-bogatului unchi Tache. Şi când viaţa părea mai îndestulată ca niciodată, iţele se încurcă, apare un testament buclucaş, finalul e fericit şi gata comedia – “Titanic vals” de Tudor Muşatescu. Un text ofertant, savuros, cu structură simplă şi efect comic garantat. Dar cum mai binele e duşmanul binelui, iar orice lucru simplu poate foarte uşor să devină complicat, de ce nu?
  Alexandru Dabija a ales acest text pentru Teatrul Odeon. După experienţa fericită cu “Gaiţele” lui Kiriţescu, părea o propunere repertorială cum nu se poate mai fericită. Iar produsul finit
  Citeste tot pe Yorick
• Canapeaua familiei şi Camera Parlamentului de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  "Familia este patria cea mică, după cum patria e familia cea mare", spunea într-un acces patriotard, impetuosul îndrăgostit „studinte în Drept şi publicist” Rică Venturiano.
  Spirache Necşulescu, eroul piesei lui Tudor Muşatescu, "Titanic Vals" este un funcţionar cuminte, mulţumit cu dulcea tihnă a vieţii într-un oraşel de provincie în mijlocul unei familii numeroase, fără gânduri de mărire şi ambiţii deşarte. Numai că are şi întâmplarea rolul ei major în viaţă. Fratele său milionar moare într-un naufragiu şi toată tihna se duce de râpă căci copiii lui Spirache (Sarmisegetuza, Decebal şi Traian), soţia Dacia şi soacra Chiriachiţa au alte planuri, vor să-l vadă deputat.
  Cu "Titanic Vals", Alexandru Dabija revine cu un nou Muşatescu (după „Gaiţele”) pe scena Teatrului Odeon. Rezultatul este un spectacol viu, dinamic, adus în zilele noastre dar fără excese sau forţări, fără artificii de adaptare. Povestea se decupează foarte
  Citeste tot pe Port.ro