editeaza

• Ce se dă? de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  O comedie regizatã ingenios și bine jucatã a fost Tot ce se dã, cea mai nouã premierã a Teatrului Imposibil, reprezentatã la începutul lui decembrie în studioul „Euphorion” al Naþțonalului clujean. Piesa e scrisã de actorul arãdean Ioan Peter și a fost înscenatã de m.chris.nedeea, în premierã absolutã. Tot ce se dã e un text dramatic inegal, schematic pe alocuri, nu foarte comod de montat. Fiiind însã scris de un actor, este un text foarte potrivit scenei, are nerv și permite diverse giumbușlucuri regizorale. Ioan Peter face parte din grupul, în creștere, al practicienilor teatrului care compun și scenarii dramatice.
  Piesa are în centru trei personaje, trei români în cãutarea bunãstãrii, care pornesc într-o cãlãtorie „de afaceri” spre Anglia, „tãrâmul fãgãduinței”. Spre deosebire de clasicii „cãpșunari”, rolul lor va fi acela de a fura și „livra” unui intermediar oasele lui Hamlet de la Elsinore, pe care colecționarii sunt dispuși sã
  plãteascã o grãmadã de bani. Evident, întreaga acțiune a piesei are loc pe drum, cu diverse aventuri ale personajelor. Ironia indirectã a autorului apare în fiecare secvențã, textul fiind compus din „flash”-uri. Toți oamenii cu care eroii se întâlnesc sunt români, de la conductorul de tren homosexual la șoferul de TIR puțin „sãrit”. Mesajul piesei e limpede. Înainte ca Europa sã ne integreze, am integrat-o/cotropit-o noi pe ea. Dupã îndeplinirea cu succes a primei „misiuni”, cei trei trebuie sã „furnizeze” oasele cuplului
  Ceaușescu. Acest insert absurd, livresc, accentuat ludic este de altfel cea mai mare calitate a textului dramatic. N-am putut sã nu remarc, pe de altã parte, trimiterea insidioasã a titlului piesei la formula celebrã a cozilor de la magazinele românești dinainte de 1989, „ce se dã?”.
  Regizorul m.chris.nedeea a gãsit o formulã inspiratã de „încarnare” scenicã a piesei. Fiecare personaj are particularitatea sa. Doi din cei trei „afaceriști”, Cãtãlin Herlo și Emanuel Petran, sunt mai maturi și mai autoritari cu al treilea, Matei Rotaru, un ochelarist bleguț. Totuși, al treilea este cel care ia, curajos, oasele lui Hamlet, pe când ceilalți doi se ceartã/negociazã unul cu altul la poarta cimitirului. Personajele episodice, adicã vameșul, șoferul, conductorul, sunt interpretate de Ionuț Caras, cel mai bun actor al
  spectacolului. De altfel, în ciuda unui demaraj mai forțat, actorii au jucat cu o poftã contagioasã.
  Acțiunea are loc pe o scenã goalã. Singurele obiecte sunt patru valize masive, din care se compun, pe rând, un compartient de tren, un vapor, TIR-ul, cimitirul, adicã toate „decorurile” secvențelor dramatice.
  Tot ce se dã e o piesã cu replici savuroase și „cu tâlc”, care nu pot fi rezumate. E un spectacol alert, dinamic și plin de umor. Negru, e-adevãrat.
• Tot ce se dă, cui i se dă de Miruna Runcan sursa: Observator Cultural
  Tot ce se da? Adica ce se da? E vorba de un dat? De ceea ce ne este dat? O soarta, un fatum? Sau se da ceva la alimentara de la noi, de la complex, si noi ne amintim cum ne asezam la coada, acum ceva vreme, cu citeva ore inainte de-a fi aflat cu certitudine care-i natura marfii pe care o asteptam? Textul lui Ioan Peter joaca distanta dintre aceste doua limite, si-o umple de continut, cu dinamism, umor si adincime reflexiva totodata, intr-un soi de auto-satira romaneasca a ceva funciarmente romanesc, aici si acum: afara-i mai bine. Pe scurt, trei aventurieri anonimi, dintre care unuia abia mijindu-i tuleiele, pe lama de cutit a serviciului militar, s-au adunat ca sa raspunda „chemarii“ la afaceri, intr-o Anglie mitologica, a unui mereu invizibil patron mafiotic.
  
  Odiseea lor e una pe cit de accidentata pe atit de... „culturala“: fiindca pe comanditar il cheama... Polonius, si el pare a face contrabanda cu obiecte de arta cliseistice pentru „placerile rafinate“ ale
  Citeste tot pe Observator Cultural