editeaza

• 1
• 2
• 3

• Caramitru dă cu stînga în dreapta lui Rebengiuc de Cristian Teodorescu sursa: Academia Cațavencu
  Să deschizi stagiunea la Naționalul din București cu o piesă de Arthur Miller înseamnă să te asiguri dinainte de premieră de un succes de la cel de „de stimă“ în sus. Iar dacă Victor Rebengiuc e cap de afiș, poți miza liniștit și pe succesul la public. Ion Caramitru a riscat totuși alegînd ca regizor Toți fiii mei, care în România n-a mai fost reluată de la premiera din 1948. Atunci, piesa lui Miller a fost pusă la repezeală în scenă, la București, tot la Național, mai mult fiindcă Miller dăduse cu un an înainte, chiar de pe Broadway, o aplaudată lovitură capitalismului, decît pentru valoarea ei artistică. La noi, Toți fiii mei s-a jucat la doar cîteva luni după naționalizare, ca și cum Miller ar fi justificat-o de peste Ocean. Avea tot ce-i trebuia pentru un mesaj convingător – un conflict între generații, cu fii care își repudiază părinții industriași profitori de război, umbra pușcăriei și oprobriul opiniei publice care tace,
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• Un regal... Sanda Toma! de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  ...La drept vorbind, aceasta nota ar trebui inceputa cu cateva randuri - sau mai multe - despre autorul piesei, despre "cel mai mare dramaturg al secolului XX", cum l-au numit oameni de teatru dedicati marilor scene ale lumii, ca si cei mai "duri" critici teatrali internationali. Adica, despre Arthur Miller. Cat si despre celebra lui piesa - celebra intre celebre - "Toti fiii mei".
  Numai ca mie coroana acestui veritabil eveniment teatral cu care Nationalul bucurestean isi deschide stagiunea 2009-2010 mi s-a parut a fi - si chiar este - Sanda Toma! Si anume, creatia ei in rolul Kate Keller - rol jucat in urma cu mai multe decenii de legendara actrita-profesoara-emblema a teatrului romanesc - Aura Buzescu.
  Recunosc, m-a emotionat s-o vad, s-o simt dominand scena, dominand spectacolul - chiar daca, avandu-l alaturi pe insusi Victor Rebengiuc, intr-un rol aproape la fel de ofertant: Joe Keller. M-a emotionat, recunosc, s-o revad dupa ce o aplaudasem, cu ani in urma, in cumplita
  Citeste tot pe Formula AS
• Emoție și provocare de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Care ar fi rostul teatrului până la urmă? Să transmită emoţie şi să provoace la gând interior spectatorul, să-l captiveze prin infuzia emoţiei de a judeca destine tragice sau comice. Cine sunt creatorii stării de emoţie a spectatorului? Dramaturgul, regizorul, alături de scenograf şi - evident - actorii. Când regizorul, în special, uită că este ” purtătorul de cuvânt ” al dramaturgului şi forţează viziunea sa regizorală asupra piesei, fie din intenţia de actualizare, fie prin tratarea relaţiilor dintre personaje cu dorinţa de a descoperirii valenţe noi în numele originalităţii ignorând contextul dramaturgiei, a textului, rezultatul poate fi un spectacol şocant dar neconvingător pentru public. De secole se caută şi se încearcă diverse stiluri în scopul de o aşa zisă modernizare a esteticii teatrale ce eşuează în uitare pentru că o bună majoritate a spectacolelor de acest fel ignoră substanţa dramatică şi scopul receptării ei cu
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Înapoi la Arthur Miller de Mircea Ghițulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Deschiderea stagiunii la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a petrecut săptămâna trecută într-o atmosferă de un calm desăvârşit, aproape narcotic, în absenţa lui Ion Caramitru care a dominat, însă, toată serata, probabil prin spirit. Pe de o parte, pentru că este autorul premierei cu Toţi fiii mei de Arthur Miller, pe de alta, pentru că este eroul unui album alcătuit de Mircea Morariu, intitulat De la Hamlet la Hamlet, pus în circulaţie cu această ocazie.
  Neted, dar comunicativ, spectacolul te surprinde de la bun început cu decorul iluzionist al lui Dragoş Buhagiar care a mers până la reconstituirea celor mai mici detalii realiste: o vilă cu grădină şi piscină. Toată această natură adusă pe scenă (copăceii care imită copacii şi „arborele lui Larry”, care nu este nimic altceva decât o creangă mai mare) pare mai curând disproporţionată decât expresivă. În mod sigur, Ion Caramitru a cerut reconstituirea lui Arthur Miller aşa
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• O poveste americană de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Cu Victor Rebengiuc si Sanda Toma in distributie, cu Ion Caramitru pe post de regizor, Nationalul bucurestean si-a deschis stagiunea cu o piesa care n-a mai fost jucata de 60 de ani In Romania.
  "Toti fiii mei" a avut premiera americana In 1947. Piesa i-a adus un premiu "Tony" si l-a facut cunoscut pe Arthur Miller. La numai un an distanta, textul era montat si la Bucuresti, cu George Calboreanu si Aura Buzescu In rolurile principale. La 60 de ani distanta, Nationalul din Bucuresti reia acest text, dar cu aceeasi traducere.
  Piesa este In acelasi timp drama unui tata care In goana dupa avutie Isi pierde copiii, este drama unei mame care refuza sa creada ca fiul ei a murit, este drama unui fiu care realizeaza ca tatal lui nu e chiar un sfant si este drama unei alte familii destramate din cauza unui tata ajuns nevinovat In Inchisoare. Actiunea operei lui Miller se petrece la cativa ani dupa Incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Intr-o America In care mamele Inca mai spera ca
  Citeste tot pe România Liberă
• O tragedie modernă de Doina Papp sursa: Revista 22
  Premiera Toţi fiii mei de Arthur Miller la Teatrul Naţional din Bucureşti
  Dintre înţelesurile multiple pe care le conţine această piesă, care se numără printre capodoperele teatrului din sec. XX, cel mai generos este fără-ndoială acela privind valorile morale pe care le pune în discuţie faţă-n faţă cu limitele puterii de judecată şi confuzia vremurilor de criză. Subiectul e de ieri, dar pare de azi degajând aceeaşi filozofie a impasului, a incapacităţii de a explica atitudini şi gesturi, reprobabile în ordinea umanului, dar explicabile, poate, în „ordinea vieţii“... impas care paralizează, ne lasă muţi, inerţi şi cu atât mai puţin capabili de judecată. Arthur Miller s-a încumetat însă la un proces al vinovăţiilor. Cui prodest?, am putea spune, dacă istoria se repetă. Cazul industriaşului Joe Keller care vinde piese de avion defecte, trimiţându-şi la moarte poate chiar propriul copil, rămâne totuşi emblematic. Mai ales că,
  Citeste tot pe Revista 22
• Coerența caligrafiei scenice de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Toți fiii mei este piesa cu care a debutat în literatura dramaticã Arthur Miller. Premiera spectacolului ce a lansat-o și validat-o scenic a avut loc pe Broadway, iar criticul Stark Young scria la 10 februarie 1947 în New Republic urmãtoarele: „Toți fiii mei e o dramã serioasã care, din punctul de vedere al tehnicii teatrale provine din tradiția lui Ibsen. E numai o sugestie privind școala cãreia îi aparține scriitorul și nu o operã de imitație. O poveste autenticã, un temei moral puternic, o amplã varietate de personaje, bine desenate și care oferã o bazã neobișnuit de valoroasã pentru actori și regizor”.
  Criticul american avea dreptate în multe privințe. Mai întâi atunci când aducea în discuție amprenta ibsenianã. Numai cã influența scriitorului norvegian a fost una mai directã și mai profundã decât lãsa sã se înțeleagã Stark Young. Ea nu s-a limitat la piesa de debut, ci i-a pus la dispoziție dramaturgului coloana vertebralã
  Citeste tot pe Revista Familia
• Un spectacol antiamerican de Grid modorcea sursa: Revista Cultura
  Spectacolul Toţi fiii mei de la TNB rezistă spre final, iar finalul e memorabil, pe ideea că vila îmbogăţitului de război unde se petrece acţiunea ascunde un cimitir, că bogăţia s-a ridicat pe cadavre. Mai mult, finalul luminează steagul american, care flutură pe vilă, aşa cum flutură pe toate vilele şi blocurile din Amercia. Dar la baza acestor buildinguri se află cimitirul, crucile, morţii, sacrificiul uman, mai exact, crima. E aici o replică la realitatea că America s-a ridicat pe 6 milioane de cadavre, aborigenii ucişi, aşa cum se ştie. E posibil ca Ion Caramitru, regizorului spectacolului, să fie conştient de ceea ce a făcut, aşa cum până aici, la aceste imagini de final, îi face pe toţi actorii să se învîrtă în jurul unei piscine, de parcă ar ilustra vorba populară cu boaşele într-o căldare. Mai degrabă bănuim că regizorul a şi intenţionat aşa ceva, fiindcă trebuia să lungească lucruile, să le învârtă fără sens,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Cronică - Toţi fiii mei de Anca Ioniță sursa: TimeOut
  Regizorul Ion Caramitru a găsit distribuţia perfectă pentru textul complex al lui Arthur Miller, al cărui subiect, deşi plasat în America anilor de după cel de-Al Doilea Război Mondial, urmează toate regulile de construcţie ale tragediei antice.
  Sanda Toma şi Victor Rebengiuc în rolurile Kate şi Joe Keller - un patron de fabrică a cărui obsesie pentru asigurarea bunăstării propriei familii duce, în final, la pierzania fiecărui membru al ei şi a multor nevinovaţi, sunt stâlpii de rezistenţă ai spectacolului. Jocul Sandei Toma în rolul mamei care se află în situaţia de a nega moartea fiului pentru a anula vinovăţia tatălui, atinge cote de intensi­tate maximă. Ea reuşeşte să creeze un personaj tridimensional, printr-un joc ce alternează, pe mai multe registre, forţa, sarcasmul şi poezia.
  Timing-ul loviturilor de teatru este perfect controlat. Un rol care îi dă posibilitatea acestei mari actriţe să-şi arate toate laturile talentului său.
  Citeste tot pe TimeOut
• Gîndirea moale şi inflexibilul Arthur Miller de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Dacă Arthur Miller ar fi scris „Toți fiii mei" acum, piesa s-ar fi terminat probabil cînd Mama, cu infinite resurse de diplomație, îl tentează pe George cu micile bucurii. Din ele, grăunte peste grăunte, se construiește împlinirea vieții. Dacă Arthur Miller și-ar fi scris tragedia azi, în ciuda convingerii că „omul obișnuit e la fel de apt să devină subiect al tragediei, în sensul ei cel mai înalt, ca și regii", cheia minoră ar fi triumfat fără drept de apel peste reperele de anvergură morală. Și dramaturgii se supun presiunii vremurilor. În această scenă, una dintre cele mai reușite ale spectacolului de la Teatrul Național București, mama îl accesează pe cel ajuns, de voie-de nevoie, justițiar, la stratul arhetipal de gingășie al lumii. Ea știe cum să treacă în revistă, într-o suită subtilă de appetizer-e, tot farmecul pămîntesc: de la sucul de grapefruit care demonstrează că îi ține minte preferințele și îi recreează
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Something old and something new... de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Jurnal de selecționer (partea a doua)
  Numit din inerție "prima scenă a țării", cu un clișeu care a avut foarte rar acoperire în fapte, Naționalul bucureștean deschide noua stagiune cu un spectacol "numai bun de măritat": "Toți fiii mei" de Arthur Miller, în regia directorului teatrului, Ion Caramitru. Conform zicalei "something old and something new, something borrowed, something blue", montarea are și ceva nou (decorurile contemporane ale lui Dragoș Buhagiar, muzica puțină, dar bună a lui Vlaicu Golcea și proiecțiile video ale lui Daniel Gontz) și ceva vechi (traducerea interbelică a lui Alf Adania ) și ceva albastru ( luminile lui Chris Jaeger) și ceva "de împrumut", respectiv metoda de joc stanislavskiană. Numai că traducerea ar fi trebuit împrospătată serios, iar metoda de joc ar fi fost cu adevărat valabilă dacă era hrănită pe dinăuntru de o nouă energie, care să corespundă timpurilor în care trăim. Spectacolul e deci numai bun de măritat,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Acolo unde nu se mai avântă vulturii de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Grecii - părinţii teatrului, adică - spuneau că de la răsăritul până la apusul soarelui e tocmai timpul optim pentru construirea unui conflict ce obligatoriu trebuie să se dezvolte în acelaşi spaţiu şi să îndeplinească, printr-un deznodământ neaşteptat, scopul major al artei - catarsisul, eliberarea, confruntarea cu insuportabile adevăruri.
  Arthur Miller adoptă acelaşi tip de desen teatral, şi imaginează cu impresionantă rigoare parcursul unei familii de la aparenta normalitate burgheză la asumarea destinului tragic, de la triumfătoarea stabilitate la cutremurătorul dezechilibru. În numai o zi, personajele lui Miller descoperă că apocalipsa se naşte în conşiinţă, că toate greşelile se plătesc. Cu cât mai târziu cu atât mai pentru totdeauna.
  În "Toţi fiii mei" se joacă totul pe cartea onoarei, a cuvântului dat, respectiv a lipsei de scrupule, a trădării. Războiul a fost doar cadrul în care micile ambiţii şi marile idealuri şi-au
  Citeste tot pe Port.ro
• La TNB, adevărul e spus pe jumătate de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Teatrul Naţional din Bucureşti a deschis stagiunea cu spectacolul în premieră "Toţi fiii mei" de Arthur Miller, în regia lui Ion Caramitru. Protagoniştii noii creaţii scenice sunt marii actori Sanda Toma şi Victor Rebengiuc, colegi de generaţie, care nu au mai jucat împreună de mai bine de o jumătate de secol.
  Piesa "Toţi fiii mei" de Arthur Miller, pusă în scenă în România de câteva ori, de la scrierea acesteia în 1947, a văzut lumina rampei pentru a doua oară la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB). Prima variantă s-a montat în 1948 şi în care a jucat Aura Buzescu în rolul realizat acum de fosta sa elevă Sanda Toma. Este vorba despre Kate Keller, soţia industriaşului Joe Keller - personaj întruchipat de Victor Rebengiuc. Cuplul scenic Toma-Rebengiuc surprinde, deşi era de aşteptat. Asemenea actori joacă întotdeauna cu dăruire. Alţii ca ei apar o dată la 40-50 de ani sau nu apar deloc.
  CONFLICTUL TAŢI-COPII
  În piesă este vorba despre
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Toti fiii lui Rebengiuc de Cristina spiridon sursa: Ziua
  Traim niste vremuri in care tradarea ne hraneste, egoismul este prezentat ca idealism, iar valorile morale sunt inlocuite de puterea banului. Aceste idei, care domina societatea actuala, sunt prezentate de dramaturgul Arthur Miller in piesa "Toti fiii mei", care a deschis stagiunea actuala a Teatrului National din Bucuresti (TNB).
  Ion Caramitru, director TNB si cel care semneaza regia spectacolului, isi doreste prin aceasta premiera "o piesa de teatru cu personaje vii, adevarate, miscandu-se in lumea lor reala ca si cum ar respira alaturi de cei care le urmaresc atent din sala". "Toti fiii mei" creste in intensitate pe parcurs, mai ales in partea a doua, iar Victor Rebengiuc (interpretul lui Joe Keller) si Sanda Toma (Kate Keller) fac un cuplu exceptional, care, ce-i drept, ii cam pun in umbra pe restul actorilor. Oricum este de admirat initiativa lui Caramitru de a distribui in restul rolurilor actori tineri.
  "Toti fiii mei" a fost scrisa de Arthur Miller in '47,
  Citeste tot pe Ziua
• Parabola mistificării: motivul „american dream“ de Valentin Dumitrescu sursa: Revista 22
  Decorul lui Dragoş Buhagiar îmbracă, precum o a doua cortină, scena mare, sugerând, în ambianţa vremurilor mai noi, ibseniana casă cu păpuşi. Dincoace de faţada simbolului împlinirii afişate, model diseminat oriunde, timpul şi oamenii sunt marcaţi de fantasmele tranziţiei cu alienantele şi fatalele ei „oportunităţi“ – previzibilă astfel, dezvăluirea din final se integrează conceptului plastic în consecinţă logică –, e piscina părăsită unde sălăşluiesc frunze moarte; încât distanţa dintre personajele dominate de propria condiţie le micşorează statura şi le augmentează fizic solitudinea.
  Privite de la balcon, sunt fragile făpturi dintr-un alt univers, spectatorul din primele rânduri percepe însă mai acut starea de captivitate. Dublă perspectivă angajată în spectacolul Toţi fiii mei, pus în scenă de Ion Caramitru, a cărui premieră a inaugurat stagiunea Teatrului Naţional din Bucureşti. Inspirată de un caz real amplu
  Citeste tot pe Revista 22
• Industria egoismului de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Spectacolul „Toţi fiii mei“, regizat de Ion Caramitru, este o întâlnire cu teatrul de calitate. Este ora 22.45. În autobuzul 311, care poartă gândurile oamenilor spre cartierul Sălăjan, un bărbat şi o femeie încă mai vorbesc despre „Toţi fiii mei“. Spectacolul s-a terminat cu o oră în urmă.
  El - un bărbat de 45-50 de ani, poartă un pardesiu gri, cămaşă albă şi cravată neagră, iar ea - o femeie trecută de 40 de ani, respiră sub o cămaşă albă, cu gulerele lăsate libere peste reverele unei jachete gri.
  La fel de asortate sunt şi cuvintele lor. Ţinându-se de mână, vorbesc despre Sanda Toma, care „le-a tăiat respiraţia“, despre Victor Rebengiuc, „căruia n-ai ce să-i reproşezi“, despre Costina Ciuciulică, „frumoasă şi puternică“, despre Dragoş Stemate, „năvalnic şi sensibil“.
  Apoi tac, dar gândurile lor parcă vorbesc mai departe. Fiecare îşi mai aduce aminte de câte ceva. De Caramitru, care le-a oferit un
  Citeste tot pe Adevărul
• "Toti fiii mei", la primul spectacol de Manuela Golea sursa: România Libera
  Premiera spectacolului "Toti fiii mei", de Arthur Miller, spectacol regizat de Ion Caramitru, a deschis sambata seara stagiunea de toamna a Teatrului National din Bucuresti. Jocul actorilor Victor Rebengiuc, Sanda Toma si al intregii distributii a fost rasplatit cu ropote de aplauze minute in sir.
  Ar putea fi considerat un gest de curaj sa incepi stagiunea unui teatru national cu o piesa americana cu un subiect greu de digerat si astazi, la 62 de ani de la premiera americana si la 61 de la prima adaptare pentru scena romaneasca.
  Spectacolul reflecta, intr-o atmosfera tipica anilor '50, teme majore ale dramaturgiei lui Miller: vina, culpabilizarea, durerea, moartea, regretul si moralitatea unor alegeri. Actiunea se petrece in America imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, in sanul unei familii care a reusit sa se imbogateasca profitand de oportunitatile aparute. Joe Keller (Victor Rebengiuc), un influent om de afaceri, ajunge sa traiasca o drama in momentul in care se vede
  Citeste tot pe România Libera