editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Nimic despre dinți de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Jean-Claude Grumberg, dramaturg francez de succes, e decis să lupte împotriva efectelor tragice scriind totuși o tragedie. Cum să rezolvi un asemenea paradox? Printr-o scriitură de esență postmodernă, în care narațiunea principală, cu un uriaș potențial tragic, e spartă succesiv de intervenții-surpriză, bine gândite și pline de umor, ale personajelor secundare acționând pe post de cor tragic. Prin țesătura ei „cu petice”, tragedia își spune trista ei poveste, dar ajută și publicul contemporan să se distreze, nu doar să evadeze din timpul său, pentru a se preface că empatizează cu personaje dintr-o altă epocă.
  Publicată în 2006 și jucată cu mare succes în 2009, când i-a adus autorului un premiu Molière pentru cel mai bun autor dramatic, Tragedie dentară este povestea unei familii de evrei care își pierde una dintre fiice într-un lagăr de concentrare, iar pe cealaltă – lăsată în grija unei mănăstiri pentru a fi ferită de
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Cronică - Tragedie dentară de Anca Ioniță sursa: TimeOut București
  Textul lui Jean-Claude Grumberg spune povestea unei familii de evrei din Franţa de după cel de-al Doilea Război Mondial, Clara (Maia Morgenstern) şi Charles Spodek (Andrei Finţi), care încearcă să integreze, psihologic şi afectiv, pierderea celor două fiice: una într-un lagăr al morţii, cealaltă refuzând să mai comunice cu ei din mănăstirea catolică în care aceştia au ascuns-o cu câţiva ani în urmă.
  Un spectacol de actor, în care Maia Morgenstern, dar mai ales Andrei Finţi creează personaje complexe, prinse într-un vârtej de sentimente contradictorii şi concluzii paradoxale. Dimensiunea tragică a dentistului Charles Spodek se construieşte treptat, sub ochii spectatorilor, cu fiecare nouă trăsătură pe care Andrei Finţi o adaugă portretului unui om care îşi asumă realitatea în culorile ei sumbre. Jocul său echilibrat, aproape egal pe întreg parcursul, fără puseuri sentimentale, reuşeşte să materializeze în particularul unui individ
  Citeste tot pe TimeOut București
• Unde sînt zăpezile...? de Alice Georgescu sursa: Dilema Veche
  Nu demult, într-o discuţie despre frumoasele vremuri de altădată cu un nostalgic declarat – deşi, în teatru, nostalgicii sînt aproape la fel de numeroşi ca şi în afara teatrului, „frumoasele vremuri“ arată, pentru oamenii scenei, cu totul altfel decît pentru ceilalţi –, unul dintre subiectele ivite pe tapet a sunat cam aşa: „Ehei, cum era atunci cînd numele unui actor se confunda cu numele teatrului!... Păi, domnule, nici nu trebuia să te mai uiţi unde se joacă piesa dacă vedeai pe afiş Icsulache Icsulescu: te duceai direct la Naţional, ori la «Bulandra», ori la Mic. Pe cînd acuma... Cine dracu’ mai ştie unde e angajat cutare sau cutare, că doar dai peste el şi aici, şi acolo, şi dincolo?!“. Ce-i drept, cum, la noi, sistemul actorilor aşa-zicînd liberi nu s-a „implementat“ de-a binelea (şi sînt semne că va mai dura ceva pînă să se întîmple asta), oamenii – şi oamenii de teatru, şi ceilalţi – au încă reflexul
  Citeste tot pe Dilema Veche
• „Tragedie dentară”, cu suferinţă şi umor de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  În repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat a intrat de curând spectacolul „Tragedie dentară” de Jean-Claude Grumberg, regia Felix Alexa, cu Maia Morgenstern, Andrei Finţi, Tudor Aaron Istodor şi Anka Levana
  Copiii rămaşi fără părinţi sunt orfani, dar care este cuvântul care să denumească părinţii rămaşi fără copii? Este un detaliu semnificativ din piesa lui Jean-Claude Grumberg „Tragedie dentară” (în franceză „Vers toi terre promise: Tragedie dentaire”), pusă în scenă de Felix Alexa la Teatrul Evreiesc de Stat.
  Jean-Claude Grumber a fost caracterizat de poetul şi jurnalistul francez Claude Roy „Autorul tragic cel mai comic din generaţia sa”. Grumber s-a născut la Paris în 1939 din părinţi evrei (tatăl său era originar din România). Piesa „Vers toi terre promise: Tragedie dentaire” (pu­blicată în 2006), pentru care autorul a primit în 2009 Premiul Molière vorbeşte despre tragedia Holocaustului, este presărată cu glume şi
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Pe “scaunul durerii” – între comic şi absurd de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Textul ales de Felix Alexa pentru montarea de la Teatrul Evreiesc din Bucureşti nu este nici tragedie, nici comedie. E o dramă care se întâmplă undeva, pe acea linie subţire unde se întâlnesc umorul amar şi duioşia. E una dintre zecile, sutele, miile de poveşti inventate sau trăite de evrei în timpul şi după experienţa Holocaustului. „Tragedie dentară” de Jean-Claude Grumberg, în regia lui Felix Alexa, este un spectacol ce s-ar încadra mai degrabă în tendinţa minimalistă pe care piaţa şi viaţa au impus-o în ultima perioadă în teatrul românesc. Dar pe care regizorul alege să-l pună în scenă cumva la limita cu acest minimalism.
  Patru actori şi mai multe personaje. O poveste tristă despre o familie de evrei din Paris care şi-a pierdut ambele fiice în timpul războiului, pe una dintre ele în camerele de gazare, iar pe cealaltă în spatele zidurilor unei mănăstiri catolice căreia i-o încredinţaseră ca să-o salveze. Textul lui Grumberg
  Citeste tot pe Yorick