O replică din piesa lui Matei Vişniec 3 nopţi cu Madox se poate de minune aplica spectacolului de la Casandra, cu studenţi sau absolvenţi de dată recentă: "Dar nu contează, a fost frumos..." Nu contează cine a cîştigat, jocul a fost frumos. Cam întotdeauna cîştigă altcineva în acest război cu cenuşiul, rutina, afacerea, manipularea, pe care tinerii de la Casandra îl poartă zi de zi, exact pînă în clipa cînd un teatru, aşa zicînd profesionist, îi înghite. Unii se întorc, peste ani, la UNATC, pentru că n-au jucat, pentru că nu s-a uitat nimeni la ei. Este cazul încă tînărului regizor al spectacolului cu piesa lui Matei Vişniec, Răzvan Popa, actor la Naţionalul bucureştean de vreo şase ani, care, nejucînd, a ales clasa de regie a maestrului Valeriu Moisescu pentru a căuta o altă uşă de intrare în lumea teatrului. Proiectul său viitor: o altă piesă de Matei Vişniec, foarte actuală pentru noi, cei din Est, Istoria comunismului povestită
Citeste tot pe
România Liberă
