Aureliu Manea, regizorul legendă, aşa cum îl defineşte lapidar un alt mare coleg de breaslă, Tompa Gabor, a revenit pe scena Naţionalului clujean, acolo unde a mai lucrat de două ori: în vara lui 1970 şi, apoi, între anii 1973 - 1984. Nu mult după aceea, sănătatea l-a obligat să se retragă mult prea devreme din activitate, căutând liniştea sanatoriului de la Galda de jos, unde se află şi acum. Dar colegii, discipolii nu l-au uitat. Şi iată-l pe Aureliu Manea revenind la Cluj, dar nu ca director de scenă, ci în calitate de autor. Cu un an în urmă, sora acestuia, Viorica Manea Samson, i-a adunat paginile rămase în manuscris (eseuri, o nuvelă, dar şi trei piese de teatru) şi le-a tipărit într-un volum, „Texte regăsite. Sfârşitul lumii va fi un clip”, editura Casa Cărţii de Ştiinţă, cu ajutorul neobositului editor şi critic literar, Irina Petraş. Cartea era, cum spune George Banu în prefaţă, o „carte de supravieţuire al cărei murmur de
Citeste tot pe
Ziarul Financiar