editeaza

• „Trilogia Aureliu Manea”, un spectacol necesar… de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Tompa Gábor îl consideră genial, iar Marina Constantinescu îl aşază într-o simbolică sinonimie cu întreaga istorie a teatrului românesc. Alţii îl privesc cu rezerve sau, pur şi simplu, uită că a existat vreodată un regizor cu numele Aureliu Manea. Nu am reuşit, din motive de incongruenţă biologică, să-i văd vreun spectacol. Îl cunosc doar din lecturile cărţilor sale („Spectacolele imaginare”, bunăoară) sau din ce au scris alţii despre el. Îmi dau seama că Manea reprezintă astăzi una dintre enigmele (încă) neelucidate ale teatrului românesc, un caz special ce potenţează deopotrivă legenda şi uitarea prin omisiune. După 1991, a încetat să mai activeze în teatru, până în 2012, când a semnat, pentru ultima oară, regia unui spectacol: „Scrisorile portugheze”, de Mariana Alcoforado.
  Dar Aureliu Manea nu a fost doar regizor şi teoretician, ci şi dramaturg. Cele trei texte ale sale („Penelopa rămâne îngândurată”,
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Nuclee arhetipale în Trilogia Aureliu Manea de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  La un an de la premiera din octombrie 2013, Trilogia Aureliu Manea se joacă la sala Euphorion a Teatrului Naţional din Cluj cu acelaşi interes din partea publicului, ceea ce înseamnă că aplombul limbajului scenic adoptat pentru piesele celui de curând dispărut răspunde exigenţelor şi sensibilităţilor omului contemporan interesat de noutăţile din viaţa noastră teatrală. E un spectacol viu, proaspăt, vizând un expresionism de substanţă postmodernă, închegat pe textele lui Aureliu Manea. E un omagiu adus omului de teatru intrat în legendă, care a lăsat urme adânci prin montările sale şi prin scrierile sale teoretice despre arta spectacolului.
  În stagiunea 1999 - 2000 a Teatrului din Turda, Vladimir Brânduş, un actor apropiat al regizorului, a pus pe scenă Naşterea şi moartea elogiului, un eseu teatral compus din comentarii dialogate despre Elogiul nebuniei al marelui renascentist Erasmus din Rotterdam şi din monologul extras din Scrisorile portugheze
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Să ne respectăm valorile de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  MOTTO: “Am slujit arta teatrului cu credință și fanatism” - AURELIU MANEA
  Din respect credem pentru marele regizor Aureliu Manea trecut în neființă anul acesta, selecționeriul Marina Constantinescu introduce în programul FNT spectacolul Naționalului din Cluj, “Trilogia Aureliu Manea”.
  Regizorul Gabor Tompa a propus un spectacol “DUPĂ” singurele trei piese scurte scrise de Aureliu Manea – “Penelopa rămâne îngândurată”, “Repetiția de teatru” și “Zâna de la răsărit”. Piesele sunt de fapt, o continuare a gândurilor autorului exprimate în eseurile despre teatrul pe care l-a slujit cu fanatism – “Energiile spectacolului”, “Spectacole imaginare”, “Confesiuni” și “Texte regăsite”. Conceptul spectacolului propus de stimatul regizor, Gabor Tompa, arată însă, că realizatorul a ignorat sensul celor trei piese. Replica subtilă ce relevă sensibilitatea, poezia și autoironia autorului, nu mai prinde sens teatral pe scenă
  Citeste tot pe Spectator
• “Trilogia Aureliu Manea” de Cristina Beligăr sursa: Transilvania Reporter
  Stagiunea actuală s-a deschis tot cu o avanpremieră care pe mine m-a emoționat în mod cu totul special: Trilogia Aureliau Manea, idee salutară a regizorului Gábor Tompa. În urmă cu mai mulți ani, în drum spre teatrul din Petroșani, am ”atins”, din întâmplare, localitatea Galda de Jos unde se retrase din proprie inițiativă, încă din 1991, la Căminul de recuperare, fascinantul om de teatru Aureliu Manea. Rică, cum îi spuneam cei mai apropiați, omul cu cea mai sinceră (albastră) privire pe care am văzut-o vreodată, neliniștitoare în profunda ei sinceritate. Mi-am reamintit conversațiile noastre (ilo tempore…) purtate în apropierea magaziei cu păpuși și măști a teatrului Puck ori prin cafenele, despre impactul extraordinar pe care l-au avut spetcacolele sale asupra mea. Și despre multe altele…La Galda, el preferă să tacă și, poate, să viseze la spectacolul lumii… Regizorul Gábor Tompa a optat, de această dată, pentru mica scenă din
  Citeste tot pe Transilvania Reporter
• Aureliu Manea de trei ori de Radu Constantinescu sursa: Ziarul Financiar
  Aureliu Manea, regizorul legendă, aşa cum îl defineşte lapidar un alt mare coleg de breaslă, Tompa Gabor, a revenit pe scena Naţionalului clujean, acolo unde a mai lucrat de două ori: în vara lui 1970 şi, apoi, între anii 1973 - 1984. Nu mult după aceea, sănătatea l-a obligat să se retragă mult prea devreme din activitate, căutând liniştea sanatoriului de la Galda de jos, unde se află şi acum. Dar colegii, discipolii nu l-au uitat. Şi iată-l pe Aureliu Manea revenind la Cluj, dar nu ca director de scenă, ci în calitate de autor. Cu un an în urmă, sora acestuia, Viorica Manea Samson, i-a adunat paginile rămase în manuscris (eseuri, o nuvelă, dar şi trei piese de teatru) şi le-a tipărit într-un volum, „Texte regăsite. Sfârşitul lumii va fi un clip”, editura Casa Cărţii de Ştiinţă, cu ajutorul neobositului editor şi critic literar, Irina Petraş. Cartea era, cum spune George Banu în prefaţă, o „carte de supravieţuire al cărei murmur de
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Să spunem lucrurilor pe nume: Aureliu Manea a fost genial de Roxana Croitoru sursa: Agenda LiterNet
  Roxana Croitoru: Puneţi în scenă cele trei piese scurte ale unuia dintre cei mai interesanţi regizori români, Aureliu Manea considerat "vizionarul" generaţiei sale, Texte regăsite. Ce v-a atras la aceste piese?
  Gábor Tompa: Fac parte dintre cei care au avut privilegiul să vadă câteva spectacole de Aureliu Manea. Cred că am văzut zece şi toate m-au fascinat: Arden din Kent de la Ploieşti, Phedra de la Sibiu, Medeea de la Turda, Aceşti nebuni făţarnici şi Titanic vals de la Teatrul Maghiar din Cluj. Profesorii pe care i-am avut la Institutul de Teatru din Bucureşti, ca şi cei pe care i-am cunoscut, vorbeau de el: Gina Ionescu, Radu Penciulescu, George Banu ş.a. I-am citit acea carte de excepţie, Spectacole imaginare şi de câte ori îi recitesc textele sau iau în mână Texte regăsite sunt cu adevărat copleşit pentru că îmi dau seama de talentul, de geniul lui. Nu trebuie să ne temem de cuvinte, să spunem lucrurilor pe nume: el a fost genial.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• O operaţie de retraducere de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Am mai spus-o şi cu altă ocazie. Nu am avut nici prilejul, nici bucuria de a-l cunoaşte pe adevăratul Aureliu Manea. I-am văzut foarte puţine spectacole, dintre care doar unele pot să fie socotite cu adevărat relevante pentru anvergura personalităţii creatoare a acestui regizor-mit sau regizor-profet, cum îl socotesc şi îl numesc cei mult mai norocoşi decât mine.
  Poate doar A doua conştiinţă, enigmatica, dificila piesă a lui Barbu Ştefănescu-Delavrancea, pusă în scenă în 1984 la Teatrul Naţional din Cluj, să fie singurul document autentic despre regizor păstrat în arhiva memoriei mele personale. Nu cred că Surorile Boga, montată de Manea în acelaşi an să fi fost altceva decât un spectacol de serviciu, de conjunctură, ocazional. Nu ştiu în ce măsură Medeea, altminteri un spectacol de legendă, realizat demult de Aureliu Manea la Teatrul din Turda, în varianta refăcută pe care am văzut-o prin 1990 sau 1991 la Costineşti, e tocmai edificator
  Citeste tot pe Adevărul