"Fericirea noastră nu e aici." E o remarcă zilnică. Orice sistem e corupt, banii sunt puţini, oraşul e urât, oamenii sunt răi şi brusc fugim după salvare în alt spaţiu, cu alţi oameni şi avem aşteptări, speranţe, pretenţii. Toate personajele din spectacolul Trilogia belgrădeană emigrează spre ceva, undeva, în conjuncturi diferite. Pentru ei, plecarea vine la pachet cu ratarea.
Primul oraş: Praga. Superb. Într-o cameră dintr-un apartament, Mica (Rareş Gabriel Andrici) agaţă entuziasmat decoraţiuni din plastic interioare, exterioare, nu contează de care sunt, important este că aduc o pată de culoare în sărăcia lui. Mica zâmbeşte, e naiv, e inocent şi e singurul care mai speră la fericire, care luptă cu viaţa şi cu lumea nouă pentru că o iubeşte pe Ana. Construit în contrast cu fratele său Kica (Octavian Costin), el se opune agresivităţii, vulgarităţii, superficialului, dar oricine, oricând te poate trezi din vis. "Plăsmuirea magiei",
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
