Figură dramatică zemuind de sensuri pe care autorul însuşi o definea ca atare (sunteţi liberi să vedeţi nenumărate aluzii sau o simplă marionetă), Ubu conţinea embrionar toate atributele teatrului cruzimii, ale cărui principii Antonin Artaud le va dezvolta programatic, treizeci de ani mai târziu. Textele ciclului ubuesc sunt, la origine, creaţia unor puşti teribilişti, elevi ai liceului din Rennes, dintre care şi Jarry făcea parte în 1888. Farsele erau dedicate "gloriei" tiranilor locali cu profesorul de fizică în capul listei, domnul Hébert. Père Ebé devine, în etape succesive, Père Ubu şi o dată cu el se naşte o fiinţă nouă, fantastică, dezarticulată, oripilantă şi seducătoare sub râsul pe care îl declanşează. Teatrul lui Jarry distorsionează marioneta şi masca, instrumente de joc aparţinând universului copilăriei, pentru a le reinterpreta unui public adult. "Acum am dobândit mai multă experienţă şi băgăm de seamă cum că ce-i
Citeste tot pe
Cultura
