„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” e o piesă ce s-a jucat de fiecare dată la Teatrul Național Cluj cu sala plină, iar motivul succesului la public e ușor de înțeles: numele spectacolului e unul cu rezonanțe adânci în mintea oricărei persoane ce a terminat douăsprezece clase. Cu toții am studiat la școală romanul lui Camil Petrescu, la unii ne-a picat la bac, toți l-am citit, e arhicunoscut și astfel trezește în fiecare dintre noi amintiri, nostalgii, doruri, și punerea sa în scenă devine astfel un eveniment de neratat. Problema e că spectacolul e o ratare teatrală de zile mari, o curat-murdară bătaie de joc la adresa textului dramatizat.
În viziunea celor de la Teatrul Național Cluj, personajele camilpetresciene devin grotești, caricaturale, iar Gheorghidiu, dedublat schizoid, e interpretat simultan de către doi actori. Sorin Leoveanu, în rolul lui Gheorghidiu la psihiatru, numit „El”, e îmbrăcat în hipster și
Citeste tot pe
Ziarul de Cluj