editeaza

• 1
• 2
• 3

• Ce e prea mult strică de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  O incontestabilă personalitate a regiei noastre a devenit Yuri Kordonsky, elevul lui Dodin, regizorul rus care trăiește în America, și prin memorabilele spectacole lucrate la Teatrul “Bulandra” și Naționalul bucureștean este apreciat și la noi. Continuă și la Naționalul din Sibiu, intenția sa de a dramatiza scrieri importante ce i-au cucerit sufletul . După romanul lui Pavel Sanaev “Îngropați-mă pe după plintă”, dramatizat pentru Teatrul “Bulandra” într-un spectacol de excepție, dramatizează acum, romanul “Cronica incidentelor unei iubiri” a polonezului Tadeusz Konwicki. Rezultatul dramatizării este un eseu despre iubirea a doi adolescenți – Vitek și Alina -, încărcat de monologurile Necunoscutului cu sens moralizator, impresionant susținute scenic de Marian Râlea.
  Povestea de dragoste dintre Vitek (Alexandru Malaicu) și Alina (Veronica Arizancu), Romeo și Julieta din 1939 , anul când toamna în Polonia aduce cel de al doilea război
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Acvariul sorţii - Ultima zi a tinereţii la Festivalul Naţional de Teatru, 2012 de Sabina Bălan sursa: Agenda LiterNet
  Marţi şi miercuri seară (30 şi 31 octombrie 2012), regizorul Yuri Kordonsky (cunoscut pentru spectacolele montate şi jucate la Bucureşti - Îngropaţi-mă pe după plintă, Căsătoria, Unchiul Vanea şi Crimă şi pedeapsă) şi-a prezentat cea mai nouă adaptare după romanul lui Tadeusz Konwicki, montată la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, beneficiind de un decor activ, ingenios, care a transformat scena din Sala Mare de la Teatrul Naţional Bucureşti într-o pădure de mesteceni străbătută de un râu. Elementul activ este apa, apa conştiinţei, în care toate personajele ajung să se scalde, o apă vie, care spre final se transformă în ploaie roşie - sânge (scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar).
  Ultima zi a tinereţii spune povestea de dragoste dintre doi tineri de nouăsprezece ani, Vitek şi Alina, plasată în pragul izbucnirii celui De-al Doilea Război Mondial, un prilej al meditaţiei asupra morţii şi veşniciei, spectacolul fiind o
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• În vremea aceea, când Pan Vitek trăia Ultima zi a tinereţii, … de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Într-o mică vale uitată din Polonia curge un pârâu. Printre copacii pădurii, Vitek şi Alina se iubesc, îşi fac jurăminte, se joacă serios de-a Romeo şi Julieta, sunt copii frumoşi care au încă voie să greşească. O mamă îşi creşte băiatul cu dragoste sufocantă şi îi dictează viitorul. Vitek o ascultă conştiincios, din respect pentru amintirea unui tată care s-a spânzurat. Doi absolvenţi de liceu trăiesc ultimele momente de huzur dulce în compania bătrânelor domnişoare de treizeci de ani; fac spiritism, beau vin cu prafuri, dansează tango şi caută prilej de sărutări. Vitek e tânăr, ambiţios şi şarmant, cucereşte lejer şi se lasă purtat de viaţă.
  O poveste veche, simplă şi banală – iubire, nebunie, moarte, iluzii, tinereţe; cum trăiau aceşti iluştri anonimi în vara anului 1939, ascultând Ostatnia niedziela, atât de siguri de imposibilitatea războiului, la adăpost de bombardamente, când Puşca-cavelira era doar un joc de
  Citeste tot pe Yorick
• A fost frumos, a fost superb, mai vreau! de Mircea Morariu sursa: Revista Familia nr.6/2012 - pg.115
  Există o categorie specială de spectacole pe care până și cel mai acerb critic simte că nu le poate nici recepta, nici comenta precum de obicei. Spectacole care te scot din rutina cotidiană, spectacole ce te determină pe neașteptate să uiți de timp dar și de vremuri, pe care le receptezi mai curând cu sufletul decât cu mintea și la încheierea cărora, atunci când tu, comentator și judecător de teatru cu o oarecare experiență, ești întrebat ei, cum a fost?, nu poți răspunde decât omenește, precum un civil, adică asemenea unui spectator oarecare ce vine la teatru nu fiindcă trebuie, ci pur și simplu pentru că își dorește asta - a fost frumos, a fost superb, mai vreau. Din această categorie specială face cu siguranță parte Ultima zi a tinereții, prima montare semnată de Yuri Kordonski pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, în dubla calitate de autor al scenariului dramatic dar și de regizor.
  Sigur că în timp ce urmăreai
  Citeste tot pe Revista Familia nr.6/2012 - pg.115
• Romeo şi Julieta nu (mai) au dreptul să moară de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Aflat, cu spectacolul Ultima zi a tinereţii de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ Sibiu, la o nouă dramatizare după un roman (Cronica incidentelor unei iubiri de scriitorul polonez Tadeusz Konwicki), după ce a realizatÎngropaţi-mă pe după plintă, montare după romanul lui Pavel Sanaev, la Teatrul Bulandra, Yuri Kordonsky a ales din nou un text care să facă parte din ceea ce el numeşte „literatura profundă“: indiferent că e literatură contemporană sau clasică, că e piesă de teatru sau roman, Kordonsky caută texte care să „pună probleme“, care, aşa cum a declarat într-un interviu, să invite la meditaţii asupra unor probleme esenţiale, legate de condiţia omului. În cea mai recentă producţie a sa (care a obţinut şi Premiul pentru Cel mai bun spectacol al anului 2011), Kordonsky mută sursa nefericirilor în exterior: nefericirea nu mai este provocată de imposibilitatea de a iubi sau de a exprima această iubire, ci de contextul istoric,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Premiile UNITER 2012. „Ultima zi a tinereţii” - nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol al anului 2012 de Oana Stoica sursa: bewhere
  O furtună de vară. O pădure de mesteceni cu trunchiuri albe, cilindrice împlântate în piatră, scufundată într-un râu limpede (două tone de apă sunt pe scenă).
  O lumină sticloasă. În decorul hipnotic al lui Dragoş Buhagiar (care redesenează întreaga sală), spectacolul al lui Yuriy Kordonskiy de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, „Ultima zi a tinereţii” pare un fragment de timp conservat într-un glob de sticlă.
  Dramatizare a unui roman al lui Tadeusz Konwicki, textul este o poveste de dragoste adolescentină din vara lui 1939 în Polonia, care serveşte drept pretext pentru o întreagă filosofie a istoriei. Semnele viitorului război se simt tulburător, dar oamenii percep doar aerul electrizat de dinaintea furtunii, fără a recunoaşte avertismentele. Această lume ce se prăbuşeşte cu tot cu reguli şi generaţia care se descătuşează de prejudecăţi constituie spectacolul lui Kordonskiy. Personajele sunt suspendate între două
  Citeste tot pe bewhere
• “Pe vremea aceea...”: Ultima zi a tineretii, premiera Yuri Kordonski la Sibiu de Veronica D. Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  “Pe vremea aceea, lumea era terorizata de pacat...” Pe vremea aceea inseamna in 1939. Anul e scris cu ruj rosu pe peretii translucizi ai memoriei. Dintr-un acum ce devine trecut, Necunoscutul priveste in urma la adolescentul care a fost cindva. Sintem in Ultima zi a tineretii, spectacol in regia lui Yuri Kordonski, jucat in premiera pe 30 octombrie, la Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu. Ploua in padurea de mesteceni, adolescentii au inele rasucite din frunze si sint gata sa moara unul in bratele altuia, spectatorii au amutit.
  Necunoscutul care vei fi
  Dupa un dialog de opt ani cu o carte si o munca intensa cu trupa Teatrului National “Radu Stanca” din Sibiu, regizorul Yuri Kordonski ne-a daruit Ultima zi a tineretii. Spectacolul este o adaptare dupa romanul Cronica incidentelor unei iubiri, al scriitorului polonez Tadeusz Konwicki. Regizorul a facut o dramatizare in limba rusa, iar Masa Dinescu a tradus-o in romana. “De opt ani am un dialog cu aceasta carte,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Războiul a început într-un pârâu roşu de Monica Andronescu sursa: Adevărul literar și artistic
  După dramatizarea romanului lui Pavel Sanaev pentru spectacolul „Îngropaţi-mă pe după plintă” de la Teatrul Bulandra, Yuri Kordonsky, invitat prima oară să monteze la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, propune tot o dramatizare, de data asta după romanul scriitorului polonez Tadeusz Konwicki, „Ultima zi a tinereţii”. Povestea pe care el o aduce în scenă este o variantă contemporană şi plină de poezie a mitului iubirii, pe ideea Romeo şi Julieta… care însă nu reuşesc să moară şi să oprească timpul în loc. Iar timpul se răzbună şi începe cel de-al Doilea Război Mondial.
  Plin de poezie este întregul spectacol de la Sibiu, iar scenografia lui Dragoş Buhagiar este elementul cheie al întregii montări, spaţiul topind în el toată energia spiritului slav şi funcţionând ca o metaforă pentru tinereţea pierdută. Întreaga scenă este construită ca un peisaj straniu, o pădure din stâlpi înalţi şi albi, ca nişte fantome de copaci,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• “Pe vremea aceea...” de Veronica D. Niculescu sursa: Suplimentul de cultură
  “Pe vremea aceea, lumea era terorizata de pacat...” Pe vremea aceea inseamna in 1939. Anul e scris cu ruj rosu pe peretii translucizi ai memoriei. Dintr-un acum ce devine trecut, Necunoscutul priveste in urma la adolescentul care a fost cindva. Sintem in Ultima zi a tineretii, spectacol in regia lui Yuri Kordonski, jucat in premiera pe 30 octombrie, la Teatrul National “Radu Stanca” din Sibiu. Ploua in padurea de mesteceni, adolescentii au inele rasucite din frunze si sint gata sa moara unul in bratele altuia, spectatorii au amutit.
  Necunoscutul care vei fi
  Dupa un dialog de opt ani cu o carte si o munca intensa cu trupa Teatrului National “Radu Stanca” din Sibiu, regizorul Yuri Kordonski ne-a daruit Ultima zi a tineretii. Spectacolul este o adaptare dupa romanul Cronica incidentelor unei iubiri, al scriitorului polonez Tadeusz Konwicki. Regizorul a facut o dramatizare in limba rusa, iar Masa Dinescu a tradus-o in romana. “De opt ani am un dialog cu aceasta carte,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• O vară uitată de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  E un aer sticlos. Mestecenii fără coroane se oglindesc în apa limpede a rîului. Armata de trunchiuri cilindrice de un alb mat, aspru, se clatină încet. Decorul e hipnotic ca o zonă crepusculară, un spaţiu înţepenit între lumi, bizar în onirismul său şi generator de premoniţii.
  În Ultima zi a tinereţii, Yuri Kordonsky reconstitutie subiectiv momentul de dinainte de schimbarea lumii, vara anului 1939 în Polonia. Dramatizare a romanului lui Tadeusz Konwicki, Cronica incidentelor unei iubiri, textul combină lungi pasaje monologate de filosofie a istoriei cu scene dramatice scurte într-o formulă predominant lirică. Cu o asemenea încărcătură scenică, Yuri Kordonsky a creat o atmosferă stranie, un timp suspendat şi dilatat în care detaliile se văd ca printr-o lupă. Lumea şi corsetul ei de reguli social-morale din perioada interbelică vor fi măturate de război. Nimic nu va mai fi cum a fost, nici oamenii, nici orînduiala vieţii. În pragul războiului,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Pădurea de sticlă de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Plouă cu tunete şi fulgere. O perdea densă de apă se prelinge pe tulpinile albe ale mestecenilor, rînduiţi milităreşte în jurul rîului. Ai zice că e o furtună de vară care răcoreşte aerul încins de iulie, dar nu e. Ploaia din spectacolul lui Kordonsky are ceva ameninţător în ea, te face să te zgribuleşti. Îţi îngheaţă sufletul.
  De aproape trei luni, Yuri Kordonsky lucrează la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu la adaptarea scenică a unui roman al lui Tadeusz Konwicki, Cronica incidentelor unei iubiri (1974). Este a patra dramatizare pe care regizorul rus o face în România, după Inimă de cîine, Crimă şi pedeapsă şi Îngropaţi-mă pe după plintă. Romanul lui Konwicki este o poveste de dragoste adolescentină în stilul Romeo şi Julieta, care serveşte ca pretext pentru un discurs critico-melancolic asupra perioadei ce precede cel de-al doilea război mondial. Textul este poetic şi dezvoltă o întreagă filosofie a istoriei.
  Citeste tot pe Dilema veche