Momentul în care tot ce avea importanţă – averea, succesul, iubirea – nu mai are niciun sens. Iniţial o nuvelă, "Un caz clinic" este o dramatizare făcută de Buzzati la sugestia lui Giorgio Strehler, montată de acesta şi apoi tradusă în franceză de Albert Camus.
Nu este unul dintre acele spectacole la care să te duci ca să mai uiţi de tensiunile zilnice: dimpotrivă, marele prozator italian Dino Buzzati vrea să spună că tot ceea ce trăim are un sfârşit şi că în acea clipă tot ce avea importanţă – averea, succesul, iubirea – nu mai are niciun sens.
Un energic şi eficient om de afaceri aude o voce feminină care-l cheamă. Cei din jur nu aud vocea, cred că e bolnav şi-l trimit la nişte analize. Cadrul realist din care se dezvoltă metafora (descris mai întotdeauna minuţios de către marii scriitori din secolele trecute) este transpus scenic (regia: Claudiu Goga) cu acurateţe şi cu suficient mister pentru a da de înţeles că adevărul nu
Citeste tot pe
Adevărul
