Dincolo de imaginea oraşului, pestriţă şi kitchoasă, tot mai lipsită de identitate şi tradiţie, dincolo de gropi,de lipsa de civilizaţie din trafic, de pe stradă, mă rog, putem spune, în ultima vreme, paradoxal, poate, că în această capitală există o ofertă culturală. Serioasă şi variată. Expoziţii fel de fel, în spaţii instituţionalizate sau private, concerte multe cu nume solistice şi dirijorale importante, seri de muzică de cea mai autentică valoare care umplu celebrul gol dintre două ediţii ale Festivalului Enescu, festivaluri peste festivaluri - de teatru, de film, de muzică - premiere de teatru şi de film şi,desigur, oferta curentă, şi ea, constantă şi consistentă. Astfel încît, dacă nu dai în gropi, dacă eşti atît de abil, încît să nu rămîi blocat ore în circulaţia devastatoare şi dacă nu ai eşuat pe o canapea, zob şi inert în faţa unui televizor, ai mari şanse să-ţi bucuri sufletul. Temeinic. Nu doar cu ceea ce se
Citeste tot pe
România literară