editeaza

• Urâtul. Un nou portret al lui Narcis de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna - pg.32
  Regizorul Theodor Cristian Popescu ademonstrat o remarcabilă versatilitate artistică în ultima perioadă, montând texte de cele mai diverse facturi, de la Metoda de Jordi Galceran la Opinia publică de Baranga ori Un cuplu de români amărâți vorbitori de polonă al foarte tinerei Dorota Maslowska. Apetența sa pentru texte extremcontemporane a fost reconfirmată toamna trecută la Teatrul German de Stat din Timișoara, cu Urâtul de Marius von Mayenburg, spectacol pe care l-am văzut la mijlocul lunii decembrie 2011.
  Avem de-a face aici însă nu doar cu opțiunea provocatoare a regizorului, ci și cu provocarea iconoclastului von Mayenburg, care își schimbă, odată cu această piesă, universul predilect de până acum, al personajelor și situațiilor liminare în plan social, transferându-și discursul către o zonă mai subtil pervertită, însă cu aceleași efecte devastatoare. Urâtul e o poveste a lui Narcis monstruoasă, aș spune, care are în centru un personaj
  Citeste tot pe Revista Tribuna - pg.32
• Estetici uniformizate de Oltița Cîntec sursa: Observator Cultural
  „Eşti urît, e o realitate!“ îi spune Fanny, soţia, lui Lette, personajul central din Urîtul de Marius von Mayenburg. Veche de cînd lumea, tema frumuseţii şi a reversului ei, urîţenia, a cunoscut prefaceri condiţionate istoric. Fiecare epocă şi fiecare cultură are propriile standarde, estetica umanului evoluînd de la kalokagathia antică, cea care asocia frumosul cu moralul, pînă la tiparul prezentului, concentrat excesiv pe detalii fizice înnăscute ori dobîndite, pe un stas consacrat demodelling, publicaţii glossy şi televiziuni, configurat de constituţie longilină (înălţime peste 1,75 m, dimensiuni 90-60-90 cm), trăsături cît mai simetrice, buze cărnoase, glezne subţiri. Prea grăbită pentru a mai fi atentă la frumuseţea caracterială, cea interioară, istoria recentă favorizează un model occidental axat pe însuşiri exterioare decise de hazardul cromozomial, dar ajutate substanţial de chirurgia estetică şi de tehnici de cosmetizare a
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Theodor-Cristian Popescu: „N-ai voie să te îngraşi, n-ai voie să îmbătrâneşti!“ de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Regizorul Theodor-Cristian Popescu a montat pentru prima dată în carieră la Teatrul German de Stat din Timişoara un spectacol care îl contrazice pe Dostoievski. Spectacolul „Urâtul“, după piesa dramaturgului german Marius von Mayenburg, întoarce pe dos aforismul lui Dostoievski, „frumuseţea va mântui lumea“. Regizorul Theodor-Cristian Popescu crede că fetişizarea frumuseţii este un proces perfid, alimentat de designerii de modă.
  „Urâtul" este al doilea spectacol pe care l-ai făcut după o piesă de Marius von Mayenburg. Ai mai montat „Chip de foc", în Montréal. De ce ai revenit la acest dramaturg?
  Dintre dramaturgii contemporani, pe el şi pe Juan Mallorga îi urmăresc în momentul de faţă. Cu amândoi sunt şi prieten bun. I-am cunoscut în anii '90, într-o rezidenţă la Royal Court. Eu nu citesc nici în germană, nici în spaniolă şi am un decalaj de vreo doi ani până când sunt traduse piesele într-o limbă pe care o citesc,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Urâtul corporatist de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Regizorul Theodor-Cristian Popescu se autosurprinde, montând al doilea spectacol după piesele lui Marius von Mayenburg – „Urâtul“, pe scena Teatrului German de Stat din Timişoara. Regizorul revine la opera acestui dramaturg german aproape moralist, pentru a pune o întrebare: „Dacă un lucru e frumos, e automat şi bun?“.
  În „Urâtul", Marius von Mayenburg fetişizează frumosul, reducându-i la absurd proprietăţile. Spectacolul lui Theodor-Cristian Popescu amplifică această confuzie a societăţii contemporane.
  „Nu se mai vinde un iaurt dacă nu este prezentat de o fată superbă. Nu se mai face publicitate, dacă nu e îmbăiată în erotism", crede regizorul, prelungind problema de percepţie şi pe scenă, cu ajutorul lui Lette (Alex Halka), un angajat al unei corporaţii, discriminat din cauza urâţeniei sale. Lette trebuie să vorbească despre un nou ştecăr revoluţionar, creaţie proprie, la un târg de inventică, dar managementul îi interzice să
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic