„Ulciorul“ sau, mă rog, „Urciorul sfărâmat“ a scriitorului romantic Heinrich von Kleist, este unanim considerată drept o capodoperă a literaturii germane din toate timpurile. O piatră de hotar a romantismului. Se înscrie, indubitabil, în categoria scrierilor canonice, a modelelor, a operelor creatoare de reguli şi de norme. Înseamnă un text de manual, dar şi un subiect favorit de examen. E parte a culturii generale.
Piesa lui Kleist ne istoriseşte o poveste dulce-amară despre cât de nedreaptă şi injustă poate fi uneori justiţia şi cât de denaturaţi se întâmplă să fie cei care sunt învestiţi cu dreptul şi misiunea de a o face. Judecătorul Adam trebuie să soluţioneze plângerea Marthei Rull care a reclamat spargerea unui obiect casnic banal, ulciorul. Numai că toată operaţiunea cu pricina în care par a fi implicaţi doi tineri rivali aspiranţi la farmecele fiicei Marthei, Eve, ascunde şi o implicare ceva mai gravă a însuşi judecătorului
Citeste tot pe
Adevărul
