editeaza

• 1
• 2

• „Vârful aisbergului” – un thriller din viața corporatistă de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Zilele trecute, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad și-a propus să aducă pe scenele teatrelor Nottara și Odeon o microstagiune formată din patru spectacole recente. Două dintre ele, „Bull” de Mike Bartlett, în regia lui Bobi Pricop și „Vârful aisbergului” de Antonio Tabares în regia lui Theodor-Cristian Popescu, analizează și pun în discuție așa-zisa cultură corporatistă, cu toate fațetele sale întunecate și cu toate procedurile dure, care uneori duc la consecințe grave. După ce ai văzut „Bull” poți să-ți imaginezi că povestea lui Thomas s-ar putea continua în „Vârful aisbergului” sau, mai bine zis, s-ar putea încheia, deși, cronologic vorbind, cea din urmă piesă a apărut cu puțin înaintea celeilalte. Dacă „Bull” ia forma unui ring în care se poartă o luptă la nivel psihologic, „Vârful aisbergului” se desfășoară asemenea unui thriller, în care sunt investigate mai multe cazuri de sinucidere ale unor
  Citeste tot pe Yorick
• Dogoarea din „Vârful aisbergului” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Jinduim la vieţi de roman, poveşti de dragoste hollywoodiene şi experienţe desprinse din SF-uri. Ne mirăm cum de nu zburăm deja în rachete între două planete, le invidiem pe eroinele care fac înconjurul lumii în călătorii iniţiatice şi plângem în fotoliu cu o felie de pizza încălzită la microunde pe farfurie atunci când el şi ea se regăsesc pe o plajă exotică. De ce nu „păţim” şi noi aşa ceva? Din lipsă de curaj şi imaginaţie, poate. Sau din comoditatea soră cu moartea. Obişnuinţa cu efect de anestezic pentru simţuri ne scurtează viaţa cu fiecare secundă pe care o trăim în letargia propriului confort al rutinei de zi cu zi. Cesul care sună în fiecare dimineaţa la aceeaşi oră, cafeaua băută în aceeaşi cană, acelaşi drum către job, aceleaşi task-uri la job, aceeaşi oboseală, aceleaşi cumpărpturi de la acelaşi supermarket. Şi avem impresia că trăim. Somnambulici, abulici, ca o armată de zombie ne târâm existenţele de
  Citeste tot pe Yorick
• Captivi într-o lume de plexiglas de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Încă din preistorie, numărul patru semnifică solidul, tangibilul, sensibilul. S-a dovedit că acestea au fost şi caracteristicile celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Nou, desfăşurat în perioada 7 – 15 mai la Arad. Brand local cu puternice ecouri, „lume de poveşti şi viaţă cu vieţi” sau „seismograf al teatrului românesc de astăzi” – sunt definiţiile date manifestării de către Bogdan Costea, managerul instituţiei organizatoare, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din urbe, şi Claudiu Groza, selecţionerul festivalului. Cerbicia lor, dublată de tenacitatea şi perseverenţa unei echipe mici, dar vrednice, au transformat şi anul acesta Aradul de mai într-un spaţiu cultural de tânără elită. Nu mai puţin de treizeci de evenimente teatral-muzicale s-au aglomerat (în sens bun) pe parcursul celor nouă zile festivaliere, într-un adevărat „scan” al teatrului nou, bucurând deopotrivă publicul şi artiştii invitaţi.
  Citeste tot pe Yorick
• Festivalul de Teatru Nou a început cu „Vârful aisbergului” de Antonio Tabares de Raluca Medeleanu sursa: specialarad.ro
  Creațiile lui Antonio Tabares sunt cunoscute drept un nou punct de reper pentru dramaturgia europeană contemporană. Piesa „Vârful aisbergului”, semnată Tabares, este cea care a deschis ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru Nou, fiind jucată pentru prima dată în România, iar cei care au adus complexele personaje la viață au fost actorii Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad.
  La premieră a participat atât dramaturgul spaniol Antonio Tabares, cât şi traducătoarea scenariului, Luminiţa Răuţ.
  Scenografia a fost mai mult decât sugestivă pentru tema centrală a piesei: mediul de muncă într-o multinațională – și tot ceea ce derivă din acesta: stres, frustrare, nervi, încordare, teamă, uniformizare, conformare – nimic mai mult decât un labirint transparent, prin a cărui pereți vezi o realitate distorsionată, condusă doar prin filtrul tabelelor, chart-urilor, rapoartelor și a planurilor de producție, într-un cuvânt: al
  Citeste tot pe specialarad.ro
• În labirint de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Într-un anume fel, nu ştiu dacă şi voluntar, spectacolul cu piesa Vârful aisbergului a dramaturgului spaniol Antonio Tabares funcţionează asemenea unui diez pus anterioarei premiere a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Cea cu Bull de Mike Bartlett.â
  Ambele, asemenea multor altora anterioare, demonstrând că instituţia arădeană nu e exclusiv concentrată pe dramaturgia „clasică” şi nici doar pe spectacolul de aceeaşi factură. Dimpotrivă. Modernitatea, post-modernitatea şi post-post-modernitatea se află aici la ele acasă. Coabitând tot mai bine cu „clasicul” din marca de identificare. La ora actuală, Teatrul arădean mi se pare a fi unul dintre cele mai deschise noutăţilor de pe piaţa de literatură dramatică de pretutindeni, dar şi experimentului spectacologic. El producându-se nu doar în spaţiul Sălii „Studio”, ci şi în acela al Sălii Mari. E drept, în spectacole cu publicul pe scenă. Ca şi în Bull, acţiunea se petrece în
  Citeste tot pe Adevărul
• Despre sinucideri corporatiste, la Teatru de Vasile Zărăndan sursa: arq.ro
  Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad a lansat sâmbătă seara ediţia cu numărul 4 a Festivalului Internaţional de Teatru Nou, un concept aflat sub directa coordonare a selecţionerului Claudiu Groza, care, cu fiecare ediţie, ridică tot mai sus ştacheta FITNului.
  „Vârful aisbergului” („La punta del iceberg” în original, piesă răsplătită cu Premiul Tirso de Molina în anul 2011 şi Premiul Réplica în anul 2012, având premiera iniţială în 2014 la Teatro de la Abadía din Madrid), reprezintă un text contemporan al dramaturgului spaniol Antonio Tabares, prezent în Sala Mare a teatrului arădean la premiera pe România a textului său, urmată de o sesiune Q&A. Tabares este este unul dintre cei mai titrati autori dramatici spanioli de azi iar piesele lui sunt montate în diverse teatre europene şi sud-americane. Personajele sale se declară perplexe în faţa evenimentelor şi sentimentelor ce le covârşesc existenţa, acţionând într-un mod
  Citeste tot pe arq.ro