„Curtezanele din Peninsula Italică aveau o reputaţie extinsă la scară europeană”, scriu autorii extraordinarei „Istorii a corpului” în primul volum, „De la Renaştere la Secolul Luminilor”, adăugând: „Orice călător care se respecta petrecea cel puţin o noapte cu una dintre aceste sirene”. Însă nu în lumea „sirenelor” veneţiene, dorite şi detestate, plonjează spectacolul montat de Michele Modesto Casarin, ci în infernul târfelor de tavernă, al prostituatelor din josul ierarhiei, care, spun istoricii, se vindeau şi pe o pâine şi jumătate, a femeilor pentru care propriul corp este doar capital economic.
Privat de capital simbolic, corpul devine un trist şi făţarnic înveliş. Povestea acestui înveliş dincolo de care se ascund sufletele rătăcite, ca să folosesc o expresie aproape teologică, se joacă pe scena Teatrului Masca. Preţ de două ceasuri, „Venexia” povesteşte despre corpul, sufletul şi viaţa târfelor de stradă din
Citeste tot pe
Yorick