Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galați a început anul în curs cu o premieră din economia bizarului amenințător: „Viață de schimb”, o distopie în regia lui Cristian Gheorghe (director al teatrului), după textul scriitorului (gălățean și el) Victor Cilincă. Povestea în sine nu e o noutate, ba chiar, aș zice, e veche de când lumea: un sistem care le dorește cetățenilor săi „tot binele din lume” și, cu inerenta brutalitate de cuviință, are mare grijă ca nu cumva să fie altfel decât „fericiți”. Habar nu am de când a apărut expresia asta, „îți doresc tot binele din lume”, dar, cum se știe, subliniata ei ironie însoțește de cele mai multe ori ruperi cu titlu definitiv de relații interumane. O fi știind/(pre)simțind el vorbitorul ce știe/(pre)simte, dacă „tot binele” se dorește peiorativ, pe când un eventual „tot răul”, cu magnanimie (ori poate cu un crâmpei de început de solidaritate, deși tare mi-e că,
Citeste tot pe
Yorick
