editeaza

• 1
• 2
• 3

• Visul ca viaţă, la Timişoara de Simona Chițan sursa: Adevărul
  Spectacolul lui Mihai Măniuţiu de la Timişoara, după textul lui Calderón de la Barca - „Viaţa e vis" (1635), este o metaforă despre destinul uman.
  "Viaţa e vis", cea mai cunoscută piesă a dramaturgului spaniol Calderón de la Barca (1600-1681), este o alegorie filosofică despre condiţia umană, despre misterul vieţii şi despre iluziile lumii reale. Textul dificil, scris în 1635, îmbină versuri alambicate dintr-o construcţie barocă şi reflexe melancolice. Piesa a devenit pentru Mihai Măniuţiu, care a adaptat-o după traducerea lui Sorin Mărculescu, o temă de laborator.
  Pus în scenă în această toamnă, în Sala 2 de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu" din Timişoara, într-un spaţiu superb din mijlocul unui parc, spectacolul s-a jucat recent şi în Bucureşti, la Opera Naţională, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT).
  Întoarcere în timp fără încrâncenare
  Mihai Măniuţiu, în vârstă de 58 de ani, revine asupra unor texte.
  Citeste tot pe Adevărul
• Un text vechi în haine scenice noi de Oltiţa Cîntec sursa: Suplimentul de cultură
  Cum şade bine oricărui teatru cu panaş, la Naţionalul timişorean stagiunea 2012-2013 s-a deschis spectaculos. Cel dintîi nou titlu înscris pe afiş e un clasic al universalităţii, Viaţa e vis de Calderon de la Barca, e realizat de unul dintre liderii estetici ai regiei româneşti a momentului, Mihai Măniuţiu, şi a fost găzduit de una dintre cele mai moderne săli de spectacole din ţară, Sala 2, amenajată într-o clădire de patrimoniu, odinioară fost manej regal. Reprezentînd dezvoltarea unei teme recurente a spiritualităţii canonice, tipic dar nu exclusiv barocă, Viaţa e vis e inspirat tratată de regizorul clujean în cheia actualizării. Cantonarea într-o versiune fidelă istoriei teatrului, epocii în care autorul spaniol şi-a scris lucrarea, prima jumătate a secolului al XVII-lea, ar fi echivalat cu un tribut plătit vetustului, pe care publicul actual nu l-ar fi apreciat cu certitudine. Iată povestea. Regele Basilio îşi privează fiul de libertate
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• O revizitare reușită de Mircea Morariu sursa: Revista Familia - pg. 256
  Mihai Măniuțiu a înscenat în generosul spațiu teatral al Sălii 2 de la Teatrul Național “Mihai Eminescu” din Timișoara Viața e vis de Calderon de la Barca la o distanță de 28 de ani după ce a montat același text pe scena Naționalului clujean. Atunci, în iarna lui 1984, Măniuțiu era primul regizor român ce se încumeta să pună în scenă unul dintre marile, dar și dificilele texte ale Secolului de aur spaniol, o partitură datorită căreia, alături de Prințul constant, Calderon își justifică alăturarea de Lope de Vega. Gestul temerar al unui director de scenă aflat la acea vreme încă la început de drum în profesie a avut parte, până acum, de extrem de puține replici. Prima a venit cândva, prin anii 90, mai exact în stagiunea 1994-1995, și s-a înregistrat la Teatrul din Arad, dinspre Ștefan Iordănescu, regizor ce a încercat o actualizare drastică a partiturii, pusă într-o relație oarecum circumstanțială și evident forțată cu
  Citeste tot pe Revista Familia - pg. 256