Spectacolul lui Mihai Măniuţiu de la Timişoara, după textul lui Calderón de la Barca - „Viaţa e vis" (1635), este o metaforă despre destinul uman.
"Viaţa e vis", cea mai cunoscută piesă a dramaturgului spaniol Calderón de la Barca (1600-1681), este o alegorie filosofică despre condiţia umană, despre misterul vieţii şi despre iluziile lumii reale. Textul dificil, scris în 1635, îmbină versuri alambicate dintr-o construcţie barocă şi reflexe melancolice. Piesa a devenit pentru Mihai Măniuţiu, care a adaptat-o după traducerea lui Sorin Mărculescu, o temă de laborator.
Pus în scenă în această toamnă, în Sala 2 de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu" din Timişoara, într-un spaţiu superb din mijlocul unui parc, spectacolul s-a jucat recent şi în Bucureşti, la Opera Naţională, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru (FNT).
Întoarcere în timp fără încrâncenare
Mihai Măniuţiu, în vârstă de 58 de ani, revine asupra unor texte.
Citeste tot pe
Adevărul