Valentin Mihalache, bucură-te pentru Argante! Garntez că Argante nici măcar n-a trecut pe lângă Lombardi, chiar dacă fiecare în felul său a fost un personaj complex, solicitant, spectaculos. Cum la fel de bucuros se cade a fi şi Aurel Sorin Sandu pentru Geronte. Am înţeles – din mărturisirea consemnată în caietul-program – că Valentin Mihalache şi Aurel Sorin Sandu, pregătindu-şi rolurile, au avut un motiv de îngijorare comun: ca rolurile lor de tată din Vicleniile lui Scapino să nu semene cu rolurile lor de tată din Slugă la doi stăpâni. În ceea ce-l priveşte pe Massimiliano Nugnes, pentru cât de sus l-a dus pe Scapino, ar trebui de pe acum să se gândească la greul care după acest succes incontestabil abia începe.
Un spectacol ca un foc de artificii, cu volute de inepuizabilă fantezie, aşa cum nici nu ajunge să se stingă un buchet de stele colorate şi un altul explodează în alte şi alte neaşteptate forme strălucitoare.
Citeste tot pe
Yorick