editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Don Quijote viseaza la Teatrul de Comedie de Alina Boboc sursa: Cronica Română
  Cea mai noua premiera a Teatrului de Comedie in colaborare cu ArCub, “Visul lui Don Quijote”, pe un text de Dan Tudor, inspirat din dramatizarea lui Mihail Bulgakov dupa romanul “Don Quijote” de Miguel de Cervantes, este un spectacol despre reveria cititorului de carti, considerata patologica si deci pasibila de tratament.
  Intr-o scenografie alba (realizata de Catalin I. Arbore), personalul medical schimba mai multe tinute albe si ele, pentru a intra in pielea personajelor care-i populeaza mintea lui Don Quijote, un pacient ca oricare altul, interpretat excelent de Marius Bodochi. Sancho (Tiberiu Paun, cu un rol foarte convingator si amuzant) este de fapt un angajat pentru acest rol, fiind astfel de ajutor in terapia diversilor pacienti (este chemat, de pilda, si marti pentru un Hamlet (Andrei Amariei).
  Marius Drogeanu si Mihaela Teleoaca joaca rolurile medicale si nemedicale (morile de vant, hangiul, slujnica, ducele, ducesa, cavalerul) cu daruire si mult umor (ce ascunde
  Citeste tot pe Cronica Română
• Don Quijote şi visul la Teatrul de Comedie de sursa: criticdeteatru.blogspot
  Don Quijote şi visul la Teatrul de Comedie
  Rescrierea capodoperelor literaturii universale din secole demult apuse fie pentru a le face mai inteligibile publicului contemporan, fie pentru a le supune unei noi probe estetice, fie de dragul textualismului sau pentru toate acestea la un loc este, orice s-ar spune, un act de curaj intelectual, căruia puţini îi fac faţă, ţinând seama de riscurile deloc mici ale gradului de reuşită a experimentului şi ale receptării acestuia.
  Când un text prozastic de dimensiuni mari este supus unor transformări succesive, cu păstrarea liniilor de forţă, dar şi cu îmbrăcarea lui într-o haină nouă, succesul demersului nu zâmbeşte cu uşurinţă. Şi totuşi, Don Quijote de la Mancha al lui Cervantes, dramatizat de Bulgakov ca Don Quijote, piesă în patru acte şi nouă tablouri (tradusă în româneşte de Maşa Dinescu), devine Visul lui Don Quijote, un scenariu inspirat de Bulgakov şi semnat de Dan Tudor pentru spectacolul cu
  Citeste tot pe criticdeteatru.blogspot
• Un experiment discutabil de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Se poartă apelarea la scrieri de valoare universală luate drept pretext pentru experimente regizorale, având drept rezultat, în majoritatea cazurilor, spectacole mediocre, unele chiar jalnice. Regizorii precizează cu mândrie “după” X mare dramaturg sau “adaptare“. De astă dată, proiectul finanțat de ArCuB pornește de la un text “inspirat din dramatizarea lui Mihail Bulgakov (traducrea Mașa Dinescu) după romanul ‘Don Quijote’ de Miguel de Cervantes“, cum precizează afișul. Este riscantă intenția de a ataca o valoare a literaturii universale datorată lui Cervantes prin apropierea de Bulgakov care nu a conceput o “dramatizare“ a celebrului roman, ci a încercat, pe vremea stalinismului, o adaptare printr-o piesă de teatru cu un clar substrat politic. Din această intenție ciudată rezultă textul confuz ca sensuri al cărui autor este actorul și regizorul, Dan Tudor care propune un spectacol-experiment ce durează o oră.
  Don Quijote este un
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Don Quijote visează inegal de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Textul pe care-l propune Dan Tudor pentru spectacolul „Visul lui Don Quijote” de la Teatrul de Comedie este o adaptare liberă după dramatizarea lui Mihail Bulgakov la romanul lui Cervantes. Aşadar, iluzie la puterea a treia… Povestea lui Don Quijote, aşa cum e ea scrisă de Cervantes, cu toată structura ei simbolică ce a marcat secole de literatură, se încarcă de toată simbolistica politică a lumii lui Bulgakov, iar Dan Tudor riscă o nouă interpretare, recitind textul într-o cheie personală.
  O coproducţie ArCuB-Teatrul de Comedie, „Visul lui Don Quijote”, aşa cum e gândit de Dan Tudor, e genul de producţie potrivită cu o sală mică, în care importantă este apropierea de public, pe care de altfel mizează din plin. Povestea cavalerului din La Mancha este mutată într-un spital de psihiatrie şi e construită pe ideea „teatru în teatru”. Formula regizorală e simplă, aproape superficială (deşi meritul ar fi că superficialitatea e asumată).
  Citeste tot pe Yorick
• Un exerciţiu necesar de Marina Roman sursa: Yorick
  Dan Tudor vorbeşte despre visat cu vorbele lui Don Quijote spuse de Mihail Bulgakov (traducerea: Maşa Dinescu) – Visul lui Don Quijote, o producţie Teatrul de Comedie şi ARCUB, la Sala Studio a Teatrului de Comedie. Protagonist, Marius Bodochi. Scenografia lui Cătălin I. Arbore şi muzica lui Vlad Creţu creează un spaţiu-timp cu perpetuuă valabilitate, actualizat în rezerva unei clinici de psihiatrie. Ce trăim? Realitatea visului sau visul realităţii? Şi acesta nu este un chiasm gratuit.
  Pentru a recupera scenic textul lui Bulgakov, Dan Tudor alege metafora nebuniei în congruenţă cu eroul lui Cervantes, dar şi cu gestul hamletian. Chiar prima imagine a spectacolului este, să-i spunem aşa, un citat: Marius Bodochi, pe pat, citind din nelipsita carte pe care ştim că Hamlet o poartă cu sine. Vedem apoi că îşi citeşte ceea ce şi-ar dori să-i fie viaţa: un lung şir de întâmplări exemplare. Iar ca visul să poată deveni terapie, medicul (Marius
  Citeste tot pe Yorick
• Don Quijote cu trotinetă de Victoria Anghelescu sursa: Cotidianul
  Cea mai recentă premieră, prezentată publicului în Sala Studio a Teatrului de Comedie din Bucureşti (în zilele de miercuri, 26, şi joi, 27 ianuarie), este „Visul lui Don Quijote". Dan Tudor a montat un text care-i aparţine, inspirat de „Don Quijote" de Mihail Bulgakov (traducere de Maşa Dinescu), text, la rându-i, inspirat de romanul omonim al lui Miguel de Cervantes.
  Dacă pentru scriitorul rus întâmplările prin care trece Cavalerul Tristei Figuri au avut, în epoca stalinistă, apăsate conotaţii politice - mai ales acelea în care Alonso Quijano vrea să facă din scutierul său, Sancho Panza, în realitatea romanului, un umil ţăran, guvernatorul unei insule, condusă după principiile unei „democraţii luminate" -, pentru Dan Tudor scena desfăşurării acţiunii se mută într-un spital de psihiatrie. Poate şi ca aluzie la o altă obsesie a dramaturgului rus, pe care îl revizitează, e adevărat, în realitatea zilelor noastre, în care ficţiunea e tot
  Citeste tot pe Cotidianul