editeaza

• Vis la Metropolis sau Cum putem deveni masoni de Mircea Ghiţulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Am urmărit cu o curiozitate disproporţionată Visul unei nopţi de vară de Shakespeare, cea mai fierbinte premieră bucureşteană, la Teatrul Metropolis. Dragoş Galgoţiu, după gloriosul Dorian Gray de la Odeon, cade din nou în păcatul eseului ininteligibil, cum făcea pe vremuri în Don Juan de Moličre de la Teatrul Mic. Masacrează comedia magică naturistă, florală şi fundamental erotică a lui Shakespeare în aşa manieră încât nu regăseşti nici magia, nici natura, nici erotismul. Căci despre ce e vorba în Visul unei nopţi de vară decât despre desfrânarea erotică ? Perechile terestre Hermia şi Lysander plus Helena şi Demetrius, mereu schimbătoare, sunt urmate de cuplul pe cale de constituire alcătuit din Theseu, ducele Atenei (nu vom şti niciodată să explicăm obsesia lui Shakespeare cu „ducii” din Grecia antică) şi Hyppolita, regina Amazoanelor, pentru că, la sfârşitul acestei reverii sexuale, să aflăm că şi printre zei e la fel: Oberon,
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Visul unei nopţi de vară de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  O lume a erotismului trăit până la sufocare, aşa vede Dragoş Galgoţiu “Visul” shakespearian. Spectacolul este centrat mai mult pe manifestarea pământeană a iubirii, pe latura ei accesibilă înţelegerii omeneşti, decât pe jocul trecerii dintre cele două tărâmuri, miza care declanşează aventura şi chinurile infinite ale dragostei. Poate că acest lucru se întâmplă dintr-o eroare de scenografie (Maria Marinescu) sau, pur şi simplu, de folosire a spaţiului de joc.
  Scenele dintre Titania (o prezenţă erotică şi plăcută în interpretarea Adei Condeescu) şi Fundulea, transformat în măgar (Marian Râlea) se înţeleg ca intenţie, dar nu se finalizează ca imagine, hotarul dintre cele două lumi fiind marcat scenic de nişte panouri suspendate, din plastic transparent, care estompează sunetul şi deformează uşor imaginea. Iar peste acest fundal neclar, regizorul intelectual suprapune proiecţiile unor tablouri celebre. Scurtează scene care ar fi putut
  Citeste tot pe Time Out
• "Visul unei nopti de vara", in regia lui Dragos Galgotiu, la Teatrul Metropolis de sursa: Stil feminin
  Spectacolul "Visul unei nopti de vara", in regia lui Dragos Galgotiu, realizat dupa piesa omonima a lui Shakespeare, va fi prezentat, in avanpremiera, pe 7 si 8 septembrie, la Teatrul Metropolis din Capitala, conform Agerpres.
  Spectacolul va avea premiera in aceasta toamna, in stagiunea 2008 - 2009 a Teatrului Metropolis. Din distributia spectacolului fac parte actorii: Marian Ralea, Ionel Mihailescu, Gabriel Spahiu, Marian Ghenea/Dan Astilean, Lia Bugnar, Tiberiu Almosnino, Tudor Aaron Istodor, Ada Condescu, Constantin Cojocaru, Vanda Rotaru, Vlad Logigan, Ioana Barbu, Radu Iacoban si Alin Grigore.
  Efectele video din spectacol sunt asigurate de Sabina Spataru, costumele poarta semnatura Mariei Marinescu, iar scenografia si ilustratia muzicala sunt realizate de catre Galgotiu.
  Scrisa in jurul anilor 1590, piesa este o comedie care prezinta aventurile a patru indragostiti din Atena si ale unui grup de actori amatori, intr-o padure locuita de spiridusi. Indragostitii, Lysander,
  Citeste tot pe Stil feminin
• Vise şi visuri de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Lumea regizorului Dragoş Galgoţiu este o lume complexă şi specială. Bîntuită de inteligenţa unui om legat de cuvînt şi de vulnerabilitatea sensibilităţii unui artist inventator de imagini- stări, de emoţii estetice. Relaţia dintre text, plastică şi culoare este una solidă. Profundă. Care ţine de formarea lui ca artist, mai întîi, de felul în care închipuirile prind trup pe scenă şi capătă consistenţe. Şi un anumit fel de poezie. Stranie, abstractă. Pentru Dragoş Galgoţiu, spectacolul este şi o succesiune de desene, de schiţe şi tablouri care povestesc, într-un alt cod, despre raportul dintre textul pe care l-a ales şi el însuşi într-un anumit moment existenţial. Sînt variaţiuni pe tema eu-lui filtrat şi prin ficţiunile unui "celălalt". În general, orice punere în scenă are o determinare interioară. Este dorinţa unei confesiuni artistice şi nu numai. E drept, însă, că, în ultima vreme, lucrurile sînt tot mai întîmplătoare.
  Citeste tot pe România literară
• Teatru nou de Alice Georgescu sursa: Ziarul Financiar
  La fel ca pentru multe alte lucruri din aceasta lume, si pentru un teatru cea mai temerara isprava este nu sa se nasca, ci sa supravietuiasca. Fiindca, entuziasmul inceputului o data atenuat (daca nu stins complet, mai ales in ceea ce-i priveste pe finantatori), are nevoie de, cum se zice in tehnica, anduranta pentru a trece peste (sau pe langa) obstacole de tot felul, de forta, pentru a se mentine in campul de interes al publicului, si - in special! - de noroc, pentru orice: actori flexibili, regizori inventivi, ateliere prompte, critici atenti...
  ...adica o sumedenie de conditii greu de intrunit chiar si pentru scenele cu vechime. Atunci cand, in plus, este vorba despre un teatru de proiecte (tip de institutie aparut relativ recent pe plaiurile noastre, obisnuite, in ultimii 70 de ani, aproape numai cu teatrele de repertoriu), acestor conditii li se adauga si o doza de neincredere (fireasca, intre anumite limite) atat a “factorilor decizionali” cat si a spectatorilor normali.
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Coşmarul unei seri de toamnă de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Dragoş Galgoţiu este un regizor de teatru cu pretenţii ce s-au dovedit adeseori justificate. Din nefericire, nu acesta este şi cazul celei mai recente premiere ce-i poartă semnătura, “Visul unei nopţi de vară”, montată la Teatrul Metropolis.
  Textul lui Shakespeare este atât de sclipitor, de vesel şi de inteligent încât poate asigura chiar şi succesul unui spectacol de teatru radiofonic. Cu atât mai de mirare este faptul că montarea de la Metropolis a reuşit totuşi “performanţa” de a transforma celebra feerie comică într-o peltea lungă şi plictisitoare.
  Spectacolul seamănă cu o brigadă artistică de pe vremuri, ceva de genul mai un cântecel, mai o poezie, ici-colo un moment vesel şi dans cât încape. Montarea e dezlânată şi pare mai degrabă o adunătură de secvenţe separate, unele bune, altele jenante. Scenele în care apar actorii de ocazie Bottom, Quince, Flute şi Snug sunt delicioase, beneficiind de jocul inventiv al unor actori
  Citeste tot pe Cotidianul