Premiera de la Metropolis nu este o piesă de teatru în simplul sens al cuvântului. De altfel, în programul de sală este trecută drept „comedie cu oameni şi zei“. Este multă comedie, fără îndoială, în „Visul unei nopţi de vară“, se râde sănătos, minute în şir.
Dar piesa lui Shakespeare, adaptată zilelor noastre de Victor Ioan Frunză, aduce pe scenă și tristeți, și miracole. Are mult erotism, dar reușește să nu fie obscenă. Versurile rămân fidele originalului, dar sunt totuși moderne, traduse nu doar din engleză în română, ci și din prăfuit în actual. Așa cred că și-ar fi pus în scenă piesa, chiar autorul, dacă trăia în secolul nostru.
Revin la ideea că „Visul unei nopți de vară“, în viziunea scenică a lui Frunză, nu este o simplă piesă de teatru, ci un spectacol complet, care hipnotizează sala. Impresionant este ritmul de-a dreptul cinematografic, succesiunea extrem de rapidă a scenelor, fără pauză,
Citeste tot pe
Ziarul Metropolis