Către sfârșitul anilor ’80, Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (AICT) a organizat, pe parcursul a mai multor zile o dezbatere pe tema contemporaneității lui Shakespeare. Gândită, inițial, drept un un omagiu adus teatrologului polonez Jan Kott, autorul celebrului eseu Shakespeare – contemporanul nostru, sesiunea a analizat felurite aspecte ale contemporaneității lui Shakespeare. Actele respectivului colocviu au fost adunate de John Elsom între coperte de carte (Mai este Shakespeare contemporanul nostru?), carte apărută și în românește în prima parte a ultimului deceniu al secolului trecut, la editura Meridiane.
Unul dintre participanții la dezbateri lansa atunci o idee cum nu se poate mai interesantă. Și anume. Contemporaneitatea lui Shakespeare nu este una permanentă, necondiționată. Se exprimă mai pregnant în anumite epoci.
Urmărind cât de vijelios revin în repertoriile Teatrelor noastre dramaturgii americani din anii ’50-’60 –
Citeste tot pe
Yorick
