Ştiam că regizorul Martin Kusey, una dintre figurile importante ale regiei de teatru şi de operă din Europa, este numit director, începînd cu 2011, al unuia dintre teatrele de top şi de tradiţie din peisajul german, şi anume, Residenztheater din München.
Printre cei trei regizori invitaţi să monteze acolo pînă la sfîrşitul anului trecut, alături de Frank Castorf şi Pippo Delbono se numără şi Radu Afrim. Un context care nu poate să lase pe nimeni indiferent, o miză substanţială pentru Radu Afrim, o experienţă provocatoare, din toate punctele de vedere. Imagini din spectacolele lui s-au succedat, ceva vreme, redefinindu-mi, cumva, traseul lui teatral, forţa lui, relaţia extraordinară pe care o poate avea cu un text, mai mereu dificil, nou în peisajul nostru, accentele personale, ironia, umorul, tuşele poetice, puternic vizuale, sensibilitatea lui adîncă, pe care rar, foarte rar o lasă complet la vedere. De exemplu, în „Miriam W.” de la Ploieşti
Citeste tot pe
România literară
