editeaza

• 1
• 2

• Dragostea... în dimensiuni mari. Raluca Vermeşan la debut de Cristiana Gavrilă sursa: bewhere
  În raportul calitate-simplitate, Teatrul Act nu se dezminte aproape niciodată. La fel stau lucrurile şi cu spectacolul regizat de Cristi Juncu, XXL (Fat Pig) după textul lui Neil LaBute.
  Personajele sunt rupte din realitatea imediată, scenele au desfăşurare cinematografică pentru că scenaristul Neil LaBute se mixează bine cu dramaturgul, iar construcţia favorizează spaţiul Teatrului Act şi scenografia “minimă” construită de Cosmin Ardeleanu şi întărită de proiecţii video.
  Ce se întâmplă când un tânăr cu alura unei vedete de cinema se îndrăgosteşte de o fată drăguţă, dar supraponderală? Dar invers? Se poate naşte o comedie, o dramă sau o comedie cu accente tragice cum se întâmplă în spectacolul de la Act. Pornind de la această situaţie ofertantă, LaBute croşetează profiluri psihologice clare, iar Cristi Juncu ştie să aleagă actorii prin care să le dea contur. Conflictul se naşte din încrengăturile de relaţii,
  Citeste tot pe bewhere
• Despre graşi, numai de bine de Oana Stoica sursa: Dilema Veche
  Dramaturgul american Neil LaBute are bunul obicei de a diagnostica tare sociale contemporane, cu precădere ale urbanităţii, suprasaturată de boli şi disfuncţii, unele moştenite de la generaţiile anterioare, altele noi, în continuă înmulţire şi dezvoltare. În unele texte, LaBute atacă dogma socială, un set de reguli nescrise, dar implementate de noii legiuitori media. În The Mercy Seat, montată la Teatrul Act în urmă cu cîţiva ani, un cuplu încălca norme vechi, dar în vigoare, care vizau morala, religia, patriotismul, perechea corectă. Despre această corectitudine a împerecherii dictată de societate e vorba şi în Fat Pig, regizată tot la Teatrul Act de Cristi Juncu, sub titlul XXL. De data aceasta, LaBute scoate la lumină acel canon de frumuseţe pe care trebuie să îl respecţi pentru ca şi societatea să te respecte sau măcar să te accepte.
  LaBute atacă usturător standardul fizic impus de tv, operînd analitic pe un cuplu care sfidează regula.
  Citeste tot pe Dilema Veche
• Discriminarea dăunează grav societății de sursa: Hai la teatru
  În XXL i se spune ”batoză”, ”balenă” sau că e ”cât malul”. În viața de zi cu zi, Raluca Vermeșan a mai fost gratulată cu ”dolofană, durdulie, rubensiană sau plinuță”. ”Aceste epitete blânde sunt venite din partea oamenilor apropiați mie”, recunoaște ea, amintindu-și totodată de o întâmplare hazlie: ”la un moment dat făceam petreceri pentru copii și eram costumată în clovn, iar un copil mi-a spus extrem de direct M-a blocat sinceritatea puștiului și mi-a trebuit un timp până m-am redresat. Copilul nu a greșit cu nimic, el a făcut un statement adevărat și tocmai acest spus verde-n față m-a blocat.”
  Neil LaBute este un nume cunoscut publicului fidel Teatrului Act, obișnuiții locului văzând deja The Shape of Things (Forma lucrurilor), Bash, o trilogie contemporană sau The Mercy Seat (Ziua de apoi). Noua producție din subsolul de pe Calea Victoriei, XXL, nu face excepție de la caracteristicile de bază ale textelor lui
  Citeste tot pe Hai la teatru
• Pręt-ŕ-porter. Colecţia persoane cu dizabilităţi de Ana-Maria Nistor sursa: Luceafărul
  Se poartă „cazurile” desprinse chiar din viaţă, diferitul care se cere integrat în societate, specialul care nu e anormal, ci altfel decât noi, ceilalţi. În stagiunea ce tocmai a trecut am asistat la o veritabilă defilare a unor piese din colecţia „probleme delicate şi la tot pasul”; există câte una pentru fiecare, e imposibil să nu vi se potrivească!
  Iată, doar despre tema obezităţii, cu ale sale avataruri şi consecinţe, avem două spectacole numai în Bucureşti: Natură moartă cu nepot obez de la Teatrul Odeon şi XXL (Fat Pig) de la Act, ultima incontestabil mai valoroasă decât prima.
  Moda, modul şi mood-ul pentru astfel de dramaturgie nu au o dată recentă, ele vin cu vântul ce bate dinspre ocean via Londra şi au prins cam peste tot prin Europa. Subiectele sunt culese de lângă noi, modalitatea de abordare preferă feliile de cotidian (asta prinde întotdeauna!), iar stilul vizează o tonalitate comică uşor amăruie. Dacă ai actori buni
  Citeste tot pe Luceafărul
• XXL, între dragoste şi catwalk de Victoria Anghelescu sursa: Cotidianul
  La final de stagiune teatrală, reluarea montării din aceast an a piesei „XXL (Fat Pig)” de Neil LaBute, la Teatrul ACT, o coproducţie a acestei instituţii cu Teatrul “George Ciprian” şi Asociatia Culturala “Catharsis”, a făcut sală plină şi nu fără motiv. Scrisă în bine cunoscutul stil colocvial al dramaturgului american cu origini franco-canadiene, englezeşti şi irlandeze, această comedie neagră, ce alunecă într-o oarecare măsură spre dramă, stârneşte în egală măsură râsul şi autointrospecţia. Ceea ce, de altfel, ar trebui să facă orice comedie de calitate.
  Trama este relativ simplă. O poveste de dragoste între un tânăr şi zvelt angajat al unei firme de success (Tom) şi nostima şi inteligenta bibliotecară supraponderală, Helen, trebuie să înfrunte toate ironiile şi răutăţile colegilor de birou ale primului, narcisistul Carter şi eleganta, supla Jeannie, fosta lui prietenă.
  Patru personaje evoluează în spaţiul
  Citeste tot pe Cotidianul
• Măsura succesului – Viaţa, între S şi XXL de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Una din temele predilecte ale lumii contemporane este aspectul fizic. Şi de aici un cortegiu întreg de sfaturi utile, diete, alimentaţie raţională, obligativitatea mişcării dar şi a gândirii pozitive, renunţarea la dulciuri şi chipsuri, idealizarea fructelor şi a produselor din soia, diabolizarea cărnii şi divinizarea lactatelor sau invers, o viaţă suspendată între bulimie şi anorexie. Un lucru e cert, gândim şchiop, apreciem aparenţele (chipul, părul, greutatea), luăm tot ce se vede drept tot ce este şi ce poate fi.
  Tom este ceea ce am putea numi generic „un tip în formă”, stabil financiar, echilibrat emoţional (deşi într-o relaţie deschisă şi suficient de complicată cu Jeannie – Irina Velcescu, colega de la Contabilitate). Din întâmplare, într-un local o cunoaşte pe Helen o bibliotecară foarte veselă şi supraponderală. Se văd de câteva ori şi spre surprinderea amicilor, încep o relaţie. Neil LaBute expune toată gama de
  Citeste tot pe Port.ro
• Glanda, cîntarul şi piarul de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Ultima premieră de la Teatrul ACT, XXL (Fat Pig), este exemplară (merită spus din capul locului) dintr-un evantai de motive.
  Primul (în definitiv, uter ori eprubetă, morula-blastula-gastrula trebuie să crească undeva) este acela al producătorului (fiindcă mai există şi alte modele în afara lui: Ministerul Culturii/Consiliul Judeţean/Primăria sar cu banii şi vedem ce iese în teatrul nostru de repertoriu în care intri, probabil, actor şi ieşi, desigur, pensionar). În cazul de faţă, discutăm despre o coproducţie între un teatru particular (ACT, port-stindard al modelului, alături de Teatrul Luni), unul finanţat de Consiliul Judeţean Buzău („G. Ciprian“, companie de proiecte, cea mai mobilă dintre cele, şi aşa doar cîteva, existente) şi Fundaţia Catharsis. Din punctul de vedere al acesteia din urmă (prea discretă, totuşi, în spaţiul virtual), funcţia aristotelică a spectacolului după Neil LaBute e evidentă. Teatrul „George Ciprian“ din
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Gras și stas de Cristina Rusiecki sursa: ArtAct Magazine
  Recenta premieră de la Teatrul ACT, XXL (Fat Pig) de Neil LaBute, în regia lui Cristi Juncu, pleacă de la o piesă simplă ca bună ziua. E drept că îi cam lipsește procentul acela de aur, jumătate tragic, jumătate comic cu care ne obișnuise americanul în Bash, Mercy Seat sau Niște fete. În comparație cu acestea, XXL (Fat Pig) nu are vreun subtext percutant, și nici vîrtejul care din comedie te catapultează brusc în profunzimile dureroase ale existenţei ca să te aducă înapoi cît ai zice pește. În lipsa lor, XXL (Fat Pig) rămîne o piesă onestă despre dragoste și prejudecăți, cu un fir lesne de descifrat. E vorba
  despre ușurința (și efectele ei dezastruoase) cu care lumea cataloghează orice cuplu de un anume decalaj, aici între un băiat normal și o fată diferită în ce privește greutatea. Pe aceeași monedă a discrepanței bătuse LaBute și în Mercy Seat, doar că acolo diferența ținea de vîrstă.
  Simplu de ghicit, XXL (Fat Pig) devine o
  Citeste tot pe ArtAct Magazine
• „XXL (Fat Pig)" la Teatrul Act de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Acuzat deseori că este misogin, cinic ş.a.md., Neil LaBute nu este chiar genul de autor comod. Chiar dacă majoritatea pieselor sale sunt comedii. Dar, după cum spunea un critic american, nu prea ai vrea să întâlneşti vreunul din personajele sale într-un bar.
  Parcă, în „XXL (Fat Pig)", cel puţin în varianta scenică de la Teatrul Act, se întrezăreşte o speranţă. Chiar dacă titlul original în engleză, „Fat Pig" sună ceva mai urât decât alte titluri ale lui LaBute. Poate ăsta e şi motivul pentru care realizatorii noului spectacol au ales să nu joace montarea sub traducerea exactă a titlului original, care ar fi sunat ceva de genul „Grasă ca un porc". Mai ales că această grasă (în interpretarea Ralucăi Vermeşan) e cel mai simpatic personaj din piesă.
  Despre obezitate, sau mai exact despre cum este percepută o astfel de persoană în public, despre frica de reacţia celorlalţi este vorba în „XXL". Sunt sigur că mai toate femeile se vor
  Citeste tot pe România Liberă
• Adevăruri supraponderale de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „XXL (Fat Pig)“, spectacolul Teatrului Act din Bucureşti, este fermecător prin simplitatea directă a mijloacelor sale. Teatrul Act se menţine pe traseul său special, consolidând un repertoriu în care au acces doar textele foarte bune, doar actorii preocupaţi de teatrul viu, necosmetizat.
  Un slăbănog simpatic (Tom - Tudor Istodor) se îndrăgosteşte de o bibliotecară plinuţă (Helen - Raluca Vermeşan). Se cunosc într-un res-
  taurant corporatist (termen peiorativ pentru cantină muncitorească). El o acceptă aşa cum e, îi complimentează zâmbetul şi mâncarea; ea îi tolerează, din start, toate prejudecăţile. Un început normal, al unei relaţii care capătă consistenţă într-o lume populată, deocamdată, doar de două personaje.
  Ieşirea din bula de aer care îi izolează de ceilalţi este însă adevăratul test pentru relaţia lor. Helen a decis că este timpul să se simtă bine în corpul ei, îşi ştie dimensiunile, ştie cât poate mânca şi
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• O comedie amară ireproșabil realizată de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul Act este primul teatru independent înființat în 1995 din inițiativa lui Marcel Iureș, ce și-a consolidat în timp statutul ca teatru de prestigiu, cu o personalitate bine definită și a captivat un public care i-a devenit fidel, alcătuit majoritar din tineri spectatori. Prin condiția spațiului său specială, neconvențională, unde actorii joacă în imediata apropiere a spectatorului, repertoriul proiectelor selectate s-a apropiat de teatrul psihologic, de teatrul intimist. Remarcabile au rămas spectacolele concepute în acet stil de Alexandru Dabija, Vlad Massaci sau Cristi Juncu, fiind jucate stagiuni la rând cu casa închisă. Amintim de pildă, “Basch, o trilogie contemporană” sau “Forma lucrurilor”, piese de Neil LaBute, unul din autorii preferați ai teatrului pentu că scrierile sale servesc profilului său.
  Regizor și scenarist, actor și dramaturg american, Neil LaBute revine pe afișul Teatrului Act cu “XXL (Fat Pig)”, un spectacol
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Kilograme, dragoste şi laşitate de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Există un nivel al calităţii sub care spectacolele de la Teatrul Act nu coboară niciodată. Reţeta e un text bine sau excelent ales, actori la fel de bine aleşi, regie care mizează pe interpretare, minimalism şi o energie anume care trăieşte numai acolo, pe scena din subsolul din Calea Victoriei…
  Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Act, „XXL (Fat Pig)” după textul lui Neil LaBute, realizată în coproducţie cu Asociaţia Culturală Catharsis şi Teatrul „George Ciprian” este, ca să spun aşa, o poveste necesară despre lumea noastră. Sau, mai bine zis, despre ce a făcut şi face lumea din noi. Despre interiorul depersonalizat, despre valorile exterioare care mobilează până la anulare toate valorile interioare, despre laşitate, despre (ne)încredere şi, poate, despre dragoste.
  Spectacolul lui Cristi Juncu este tulburător şi, dincolo de regie, interpretare, scenografie şi tot ce înseamnă o producţie teatrală, e o experienţă în sine şi
  Citeste tot pe Yorick
• Poveste din lumea corporatistă de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Printre lucrurile pe care românii le-au adoptat din spirit de imitație după marea, periculoasa eliberare din 1989, se numără și obiceiurile de consum din societățile civilizate. Inclusiv consumul de junk-food și TV-dinner-urile încălzite în cuptorul cu microunde. Ați observat că în 20 de ani au apărut mai multe persoane supraponderale pe străzile României? Încă o realitate la care nu știm cum să ne raportăm – cu atât mai puțin cum să ne modificăm comportamentul ținând cont de ea. Un lucru e sigur: piesa lui Neil LaBute, XXL (Fat Pig), o coproducție Asociația Culturală Catharsis, Teatrul Act și Teatrul ”George Ciprian”, aterizează pe un teren pregătit și se dovedește cât se poate de actuală, aruncând în aer un tronson larg de prejudecăți : avem grași printre noi – dintre care unii sunt persoane cât se poate de plăcute, inteligente, amuzante – dar încă ne ferim privirile când îi vedem și încă evităm implicarea în relații
  Citeste tot pe Art Act Magazine