editeaza

• 1
• 2
• 3

• Zoo Story - o piesa inedita si vie de Loreta Popa sursa: Jurnalul National
  Un joc al gandurilor . Doua personaje, doi gladiatori, doi actori de exceptie, o singura piesa, "Zoo Story", de Edward Albee. Doi barbati care, timp de aproape o ora, devin gladiatori masurandu-si fricile, temerile, indoielile, sperantele, dorintele si iubirile.
  
  Un joc al gandurilor . Doua personaje, doi gladiatori, doi actori de exceptie, o singura piesa, "Zoo Story", de Edward Albee. Doi barbati care, timp de aproape o ora, devin gladiatori masurandu-si fricile, temerile, indoielile, sperantele, dorintele si iubirile. Existentele lor s-au intrepatruns, pentru ca dupa aceea sa se desparta si sa se reintalneasca, din nou, candva. Mai precis, la 29 noiembrie, in acelasi loc, respectiv Clubul Prometheus din Capitala, ora 21:00.
  
  Joc. Regia nu este recomandata celor indiferenti si palizi sufleteste. Pusa in scena de un regizor in care arde focul sacru si care trudeste atent pe langa personajele de la care invata la fiecare reprezentatie, piesa determina spectatorul sa devina
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Zoo logos - Zoo story la Clubul Prometheus de Iulian Tănase sursa: Academia Cațavencu
  O grădină zoologică este un spectacol trist. Aici, noţiunea de libertate se reduce la cîteva gesturi captive. Ai senzaţia că toate animalele sălbatice în captivitate, care au refuzat dresajele graţioase şi reflectoarele gălăgioase ale circului, ajung în carcerele de fier ale grădinilor zoologice.
  Rafinaţii ar putea fi tentaţi să se ducă cu gîndul pînă la povestirea aceea stranie a lui Julio Cortázar, "Axolotul", şi ar avea mare dreptate. E greu de spus dacă nu cumva, ajuns într-o grădină zoologică, maimuţele şi tigrii şi leii nu sînt aceia care te privesc cu compasiune, ca pe un mamifer aflat într-o captivitate cu puţin mai amplă decît a lor: "Uite-l şi pe ăsta, cu ochelari şi păr lung, ce viaţă jalnică are, o face pe deşteptul, ne compătimeşte, îşi închipuie că e liber doar pentru că are cu două picioare mai puţin, crede că e fericit doar pentru că gratiile care îl înconjoară sînt ceva mai invizibile decît ale noastre!".
  Citeste tot pe Academia Cațavencu