Aplauze. Aplauze cu mâini prelungite în pâini. Fiecare palmă, o pâine. Câştigată cu sudoarea frunţii uneori, alteori cu sânge şi cu bucăţi de carne – aşa cum s-a întâmplat cu Ologul (Mihai Hurduc) –, pâinea s-ar cădea să fie sfântă. Acum le este aruncată de la ferestrele palatului. O plătesc cu aplauze. Şi cu zâmbete îngheţate pe chipuri desenate parcă de Edvard Munch. Doar ochii strigă mut spaima. O imagine-vers a poemului Ţara unde îngerii vin degeaba, premiera cu care vineri, 5 octombrie, Teatrul MASCA şi-a deschis stagiunea.
Cât un sat sau cât un stat e locul de pe Pământ, unde oamenii trăiesc sub ploaia nesfârşită a relelor de tot felul. Sunt oameni şi buni, şi răi, personaje în ale căror biografii fantasticul este firesc. Cum firească, în acestă ordine de sorginte sud-americană, este chiar şi apariţia unui Înger. Cu toţii îl privesc şi i se-nchină, mai puţin unul: Senatorul (Cosmin Creţu). În rând cu ceilalţi,
Citeste tot pe
Yorick
