Ne aflăm aproape de sfîrsitul stagiunii. Tristă, săracă, alarmantă. Pe 14 iunie însă, am trăit bucuria si emotia unui spectacol splendid: Iluzia comică de Pierre Corneille în regia lui Alexandru Darie, la Teatrul de Comedie. Si mi-am adus a-minte de Visul unei nopti de vară, pus în scenă imediat după Revolutie, spectacol care a bătut cinci continente si care, paradoxal, i-a adus regizorului decizia de a părăsi Comedia, punînd capăt unor tensiuni, si de a pleca la Bulandra. Acolo au urmat Mephisto, Poveste de iarnă, Iulius Caesar, Trei surori, 1794. Să nu uităm de invitatiile numeroase de a lucra afară. Si la Freiburg, si la Tokio, de exemplu, oamenii pe care i-am întîlnit, intersectîndu-mă cu urmele lui, se luminau la fată, pur si simplu, cînd îi pomeneam numele si îmi însirau povesti peste povesti.
În Iluzia comică se împletesc, desigur, multe dintre elementele recognoscibile ale stilului Darie, este si o însumare a spectacolelor de pînă acum
Citeste tot pe
România literară
