editeaza

• InvitaÈ›ie la sinucidere de Marie-Louise Semen sursa: RevistaTribuna
  Cînd mori intri pe net? se întreabã un personaj dintr-un recent clip publicitar, pe care, din cauza acestei replici, l-am îngurgitat cu greu... În piesa asta, fata intrã pe net înainte sã moarã, pentru a-și gãsi, asemeni tuturor celor singuri, un partener pentru distracția finalã. Și chiar își gãsește un tovarãș care sã o însoțeascã pînã pe un vîrf de munte, unde în cele 10 secunde de cãdere sã gãseascã împreunã momentul lor cel mai adevãrat. Un asemenea scenariu ar pãrea „drãguț“ și „interesant“, dacã n-ar fi bazat pe o poveste adevãratã: în februarie 2000, într-un chat-room, avea loc o discuție asemãnãtoare celei pe care am urmãrit-o pe ecranul întins pe scena Odeonului. Zece zile mai tîrziu, doi tineri se aruncau de pe stînca Prekestolen, de la 600 m altitudine.
  De obicei, pe net intri sã
  Citeste tot pe RevistaTribuna
• Debut de stagiune de Cristina rusiecki sursa: Observator Cultural
  Norway Today si un posibil premiu de popularitate
  Teatrul Odeon isi deschide stagiunea cu sala si scena complet refacute si cu pofta de joc pe care asemenea schimbari le atrag de regula. Prima premiera a stagiunii va avea loc pe 9 octombrie: Norway Today de Igor Bauersima in regia Andreei Valean si scenografia lui Constantin Ciubotaru. Textul, citit in timpul programului ACTul lecturii de la Teatrul Act, este probabil acela care, daca s-ar fi facut un sondaj, ar fi obtinut premiul de popularitate. Cum Andreea Valean (careia piesa ii fusese data de Victor Scoradet care „are marea calitate de a traduce texte bune si, cind ii ceri unul, ti le pune in brate pe toate“) deja propusese acest text Teatrului Odeon, directorii s-au hotarit imediat dupa ce au vazut spectacolul-lectura de la Act. Regizoarea de teatru (cunoscuta mai ales ca autoare a piesei Eu, cind vreau sa fluier, fluier) a ales textul lui Bauersima, paradoxal, nu pentru priza pe care intuieste ca ar avea-o la public o
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Voci tinere de Magdalena Boiangiu sursa: România literară
  Toate discursurile inaugurale - fie că aparþunor politicieni de vază sau unor autorităţi neînsemnate - conţin o chemare bine simţită către tineri şi promisiunea că problemele lor vor fi centrale în activitatea viitoare. E aici şi calcul meschin şi devotamentul faţă de ideal: e important de obţinut susţinerea din partea activă a societăţii, tinerii sunt mobili şi receptivi, activi şi dornici să obţină vizibilitate, dar absenţa experienţei îi face creduli şi uşor de manipulat. După discurs vine realitatea tinerilor, nu altfel decât cea a adulţilor care i-au crescut şi i-au format. Printre ei sunt tot atâtea rele caractere, impostori şi parveniţi ca şi între cei cu părul cărunt şi presupusa lumină ingenuă din ochii lor nu poate molipsi societatea decât în funcţie de criteriile de promovare formulate şi practicate întotdeauna de adulţi. O mişcare cum a fost cea din mai '68 din Franţa, când tinerii au reuşit să se debaraseze aproape
  Citeste tot pe România literară
• Hai să murim împreună! - norway.today de Adrian Mihalache sursa: Dilema Veche
  norway.today de Igor Bauersima seamănă uimitor de bine cu Îngerul electric al lui Radu Macrinici, dar spectacolele respective nu seamănă deloc între ele. În ambele piese, nişte tineri decid să se sinucidă împreună. În ambele piese, media (televiziunea, respectiv, Internet-ul) sunt implicate în acţiune. Integrarea mijloacelor electronice în spectacol este o provocare la adresa competenţei regizorale. În Îngerul electric, ancheta TV despre legitimitatea sinuciderii, întreruptă de avertismentele privind deconectarea iminentă, se derula în paralel cu acţiunea "vie", ca film TV. Acolo, interferenţele dintre acţiunea televizată şi cea reprezentată erau minime şi realizate la nivel elementar, prin suprapunerea trupurilor actorilor peste imaginea proiectată pe ecranul de pânză, care dubla monitorul TV. În spectacolul norway.today, al Teatrului Odeon, regizoarea Andreea Vălean recurge, şi ea, la transpunerea "ferestrei" de pe monitor pe un ecran alb,
  Citeste tot pe Dilema Veche
• Undeva, în adîncul apelor de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Teatrul Odeon continuă ambiţios proiectul de depistare, lansare şi susţinere a tinerilor regizori, proaspăt absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică şi nu numai. Această încercare, deloc simplă şi nici foarte spectaculoasă în primele etape, poate avea mize mai profunde şi de fapt în această direcţie se duce proiectul iniţiat de Alexandru Dabija şi continuat de Dorina Lazăr, actualul director al Teatrului Odeon. Una dintre mize poate fi chiar şansa de a descoperi un nume, măcar, de regizor. Altă miză, şi mai îndrăzneaţă ar fi chiar tentativa de a defini, în măsura în care există un nou val de regizori. Cei sondaţi sînt proaspeţi şi, foarte interesant, atenţi şi preocupaţi de textul dramatic, de cuvînt şi de o altă dinamică a punerii lui în pagină. În stagiunea trecută trei tineri au fost reţinuţi în urma selecţiei: Sorin Militaru, Anca Maria Colţeanu şi Alexandru Berceanu. Fiecare dintre
  Citeste tot pe România literară