"Actorul roman e mai viu": Interviu cu David Esrig
Actorii invata foarte multe de la David Esrig, dumneavoastra ati invatat ceva de la actori?
Cum se poate un actor invata - asta am invatat de la actori.
Si invatamantul asta il am de mult. In primul rand, din teatrul romanesc, pentru ca am lucrat acolo cu foarte multi mari actori. Pe unii i-am si ajutat sa devina mari, altii erau mari inainte de mine, si i-am cunoscut deja ca mari. Am lucrat cu doamna Bulandra, cu Jules Cazaban, Ciubotarasu, Costache Antoniu, Ileana Predescu...
Dar acum, de la actorii participanti la atelier ati invatat ceva?
Da, am avut foarte multe de invatat.
Cum poti sa-i deschizi portile teatrului poetic unui actor cu o experienta, sigur, deja prezenta, dar cu o experienta limitata, si cu o experienta care are cu teatrul poetic doar atingeri intamplatoare.
Cum poti sa-i deschizi portile teatrului poetic si sa vada ce poate juca acolo. Am lucrat Gellu Naum in Sfantu Gheorghe in 2008, iar acum am lucrat Paul Celan. Sunt universuri poetice care nu sugereaza din capul locului posibilitatea de a fi jucate.
Problema este ce este jucabil.
V-a surprins vreunul dintre actori?
Toti m-au surprins, intr-un fel.
Cred ca, in comparatie cu nivelul la care se aflau la atelierele anterioare, toti au facut un salt. Colegul meu Walter, care a lucrat cu ei intensiv timp de o luna la Sibiu, si care aici i-a vazut doar in prezentarea finala, mi-a confirmat acest lucru.
(n.r. mai multe despre participanti, aici)
Cine a facut selectia?
Principiul de la care am pornit, si ICR-ul a acceptat sa finanteze un asemenea concept, a fost sa lucrez, in majoritate, cu oameni cu care am mai lucrat. Cu totii au lucrat sau au asistat la mine.
Care sunt diferentele dintre actorii germani si cei romani?
Cei germani sunt mai disciplinati, mai seriosi, si prin educatie si prin formatie, iau mai in serios si aspectele teoretice ale lucrului. Nu foarte profund, dar macar au respect pentru ele.
Actorul roman e mai viu. Mai viu, mai genuin. Ceea ce pentru teatru e o calitate. Daca aceasta calitate este cultivata, indrumata, si daca i se da un fundament. E o munca grea, o munca lunga.
Credeti ca este posibil sa faceti un workshop cu scene cu doua sau mai multe personaje?
Da, sigur, sigur. Dar intai a trebuit sa intru in niste baze de actorie.
Care este dicteul dvs interior cand in fata dumneavoastra evolueaza un actor cu evidente probleme psihice, sau cu o acuta lipsa de talent?
La acuta lipsa de talent, nu e mult de discutat. Cred ca trebuie spus cinstit, pentru ca e pacat ca un om sa-si piarda viata cu o activitate care cere talent si el nu-l are. El poate avea talent in cu totul alte domenii si isi pierde timpul pe un drum fals.
Cu un om care are probleme psihice mi s-a intamplat des sa lucrez. Am lucrat cu studenti cu probleme psihice, si am lucrat foarte deschis si foarte camaraderesc.
Am remarcat ca aveti o toleranta foarte ridicata.
Va inspira asemenea oameni? E un fel de estetica a nebuniei?
Da, intai ma inspira, eu nu consider ca nebunia este o boala. Eu consider ca este un alt mod de a vedea viata, care uneori e mai interesant decat cel uzual.
LEGATURA CU TARA
Sunteti in corespondenta cu vreo personalitate din Romania?
Cu Beligan am un contact foarte bun. Din cand in cand mai telefonam, dar noi suntem oameni ocupati, Beligan e unul dintre cei mai ocupati oameni din teatru pe care-i cunosc. Varsta lui nu joaca niciun rol.
Am avut o relatie foarte simpatica cu Ivascu, dar pe urma ne-am despartit, pentru ca eu i-am pregatit deschiderea teatrului intr-un fel, el a facut-o in alt fel.
Dar m-a numit director de onoare. Numai onoarea de a fi director, fara nicio functie, nu prea imi spune mare lucru. Si atunci am intrerupt acolo un contract care a fost foarte simpatic, n-am nimic a-i reprosa. Singurul lucru care m-a deranjat a fost faptul ca am vrut sa fac deschiderea teatrului Metropolis cu doua trei zile cu cea mai mare cunoscatoare a teatrului Meyerhold. Meyerhold a fost cel mai mare regizor, cel mai mare innoitor al teatrului. Si am vrut ca Teatrul Metropolis sa stea sub semnul acestei innoiri. Ivascu a crezut-o altfel, i-am spus: 'George, cum vrei'.
Cine va tine la curent cu dramaturgia romaneasca actuala?
Din tara, nu ma tine nimeni la curent.
Aici la Academie o avem pe doamna Ilse Lauer. Ea mi l-a adus pe Visniec aici. Sigur, sunt interesat, acum ea se uita in internet si incearca sa propuna cateva nume.
DRAMATURGIA SI REGIA GERMANA
V-au atras atentia anumiti autori din dramaturgia germana contemporana?
Am montat la Academie Roland Schimmelphennig, Marius von Mayenburg, acum incep sa ma interesez de Elfriede Jelinek.
O parere de ansamblu despre dramaturgia germana contemporana?
Mi-e greu sa spun, cred ca este o faza de trecere acum. Nu vad mari scriitori, o perioada mai valoroasa a fost in trecut. Cu Friedrich Durrenmatt am avut o relatie foarte calda, a fost la mine la spectacole, la premiere.
Am fost in relatii foarte bune cu Max Frisch.
Acum, dintre contemporani ma intereseaza Jelinek, mi se pare un personaj foarte rebel, foarte incomod, dar poate din cauza asta foarte interesant. Dar n-o cunosc, o sa incerc sa o cunosc.
Ce parere aveti despre violenta limbajului in dramaturgia contemporana?
Pericolul este ca e foarte mult exibitionism. Asta nu inseamna ca totul e de condamnat. Sunt putin prudent cu lucrurile astea, insa n-am teama de violenta.
Exista o diferenta intre publicul roman si cel german?
Cred ca da, publicul german ingurgiteaza cultura pentru ca asa se cuvine. Exista de pilda abonatii la teatru, care cumpara un abonament pentru 8 spectacole. Ei nici nu stiu pentru ce, pentru ca pe urma decide teatrul ce le da.
Ei vin.
Publicul roman vine la teatru - si acum aud ca e o perioada buna de public in teatru, si asta ma bucura, dar vine si pentru ca aude "asta-i bun, asta-i bun". Alege, e mai viu.
Ati facut workshop-uri pe texte de Gelu Naum, Celan - ce autor urmeaza acum?
Trebuie sa ma gandesc. Dupa acest excurs pe care l-am facut - cu Urmuz, cu Max Blecher, cu Gellu Naum, cu Paul Celan - ar fi interesant sa intram si in domeniul TEATRULUI de avantgarda.
Poate Tristan Tzara, Artaud, trebuie sa ma gandesc. Sau poate piese scrise de pictori - Picasso a scris doua piese foarte interesante - una am facut-o la Essen, am facut "Vier Klein Madchen" ("Patru fetite mici"). Foarte nostim.
Ati colaborat vreodata cu vreun dramaturg, dupa metoda "work in progress"?
In sensul de colaborare cu un dramaturg, deocamdata nu.
Mi se spune oricum ca fac numai work in progress, pentru ca eu repet foarte mult dupa premiera. Asta am facut si in Romania.
Eu o fac de mult, abia acum a venit o notiune pentru ce am facut.
Am fost judecat in Romania de o comisie financiara care, la trei ani dupa premiera de la "Troilus si Cressida", m-a chemat si mi-a spus: "Domnule, ai lucrat sapte luni pana la premiera. Dupa premiera ai adunat si mai mult de sapte luni. Si costa: lumina etc."
Si le-am spus: "Dragii mei, faceti urmatorul lucru. Calculati cati bani a adus un spectacol care n-a fost repetat, si comparati si uite, domnul Beligan va da situatia cu toate incasarile si pe urma vedeti. Si ma chemati si ma judecati, si, daca sunt vinovat, platesc. M-au chemat si m-au felicitat."
Cateva nume demne de mentionat din regia germana?
Am avut un dialog foarte cald cu Rodolf Noelte, care a fost poate cel mai mare regizor german de dupa razboi. Ultima lui iesire in public a fost la noi la Academie.
Am un dialog foarte bun cu Peter Stein.
M-am cunoscut cu Kuklin, cu Claus Peymann.
Nu m-au interesat in mod deosebit. Noelte m-a interesat.
FILM, MULTIMEDIA
In "Tatal meu obosit", spectacolul pe texte de Gellu Naum, multimedia a jucat un rol important. V-ati gandit vreodata sa faceti film?
Da, am facut si un film, am facut un scenariu "De ce?", dupa o schita de-a lui Caragiale, formidabila, absolut kafkaesca, si care mi s-a interzis cu cateva zile inainte de prima turnare. Am avut acolo un producator francez care a produs si Hiroshima mon Amour, daca nu ma-nsel. El a fost foarte entuziast, a bagat o groaza de bani in film, si Romania a trebuit sa-i plateasca o foarte mare despagubire.
Ati vazut vreun film din cinematografia romaneasca de acum?
Nu, din pacate nu.
Am primit de la Ada Milea "4,3,2" al lui Mungiu si sper, cand am timp, sa-l vad. Dar uite, vezi cum lucrez eu. (n.r. lucreaza non-stop)
Numiti un film recent care v-a impresionat.
M-a impresionat un film vechi. Alejandro Jodorowsky, "El Topo".
IN LOC DE INCHEIERE
In legatura cu stilul dumneavoastra de lucru. Cine v-a invatat sa intrebati? Asa lucrati dintotdeauna, sau este o modalitate de lucru asumata in mod constient?
(rade)
Am invatat de nevoie.
Da, e si constient. Am facut experiente multe, si am vazut ca in momentul in care dau numai solutii si retete, actorul devine inactiv.
Cand lucrez interogativ, actorul incepe sa-mi raspunda si se angajeaza mai mult.
Ce faceti in timpul liber?
Teatru.
Cum se poate un actor invata - asta am invatat de la actori.
Si invatamantul asta il am de mult. In primul rand, din teatrul romanesc, pentru ca am lucrat acolo cu foarte multi mari actori. Pe unii i-am si ajutat sa devina mari, altii erau mari inainte de mine, si i-am cunoscut deja ca mari. Am lucrat cu doamna Bulandra, cu Jules Cazaban, Ciubotarasu, Costache Antoniu, Ileana Predescu...
Dar acum, de la actorii participanti la atelier ati invatat ceva?
Da, am avut foarte multe de invatat.
Cum poti sa-i deschizi portile teatrului poetic unui actor cu o experienta, sigur, deja prezenta, dar cu o experienta limitata, si cu o experienta care are cu teatrul poetic doar atingeri intamplatoare.
Cum poti sa-i deschizi portile teatrului poetic si sa vada ce poate juca acolo. Am lucrat Gellu Naum in Sfantu Gheorghe in 2008, iar acum am lucrat Paul Celan. Sunt universuri poetice care nu sugereaza din capul locului posibilitatea de a fi jucate.
Problema este ce este jucabil.
V-a surprins vreunul dintre actori?
Toti m-au surprins, intr-un fel.
Cred ca, in comparatie cu nivelul la care se aflau la atelierele anterioare, toti au facut un salt. Colegul meu Walter, care a lucrat cu ei intensiv timp de o luna la Sibiu, si care aici i-a vazut doar in prezentarea finala, mi-a confirmat acest lucru.
(n.r. mai multe despre participanti, aici)
Cine a facut selectia?
Principiul de la care am pornit, si ICR-ul a acceptat sa finanteze un asemenea concept, a fost sa lucrez, in majoritate, cu oameni cu care am mai lucrat. Cu totii au lucrat sau au asistat la mine.
Care sunt diferentele dintre actorii germani si cei romani?
Cei germani sunt mai disciplinati, mai seriosi, si prin educatie si prin formatie, iau mai in serios si aspectele teoretice ale lucrului. Nu foarte profund, dar macar au respect pentru ele.
Actorul roman e mai viu. Mai viu, mai genuin. Ceea ce pentru teatru e o calitate. Daca aceasta calitate este cultivata, indrumata, si daca i se da un fundament. E o munca grea, o munca lunga.
Credeti ca este posibil sa faceti un workshop cu scene cu doua sau mai multe personaje?
Da, sigur, sigur. Dar intai a trebuit sa intru in niste baze de actorie.
Care este dicteul dvs interior cand in fata dumneavoastra evolueaza un actor cu evidente probleme psihice, sau cu o acuta lipsa de talent?
La acuta lipsa de talent, nu e mult de discutat. Cred ca trebuie spus cinstit, pentru ca e pacat ca un om sa-si piarda viata cu o activitate care cere talent si el nu-l are. El poate avea talent in cu totul alte domenii si isi pierde timpul pe un drum fals.
Cu un om care are probleme psihice mi s-a intamplat des sa lucrez. Am lucrat cu studenti cu probleme psihice, si am lucrat foarte deschis si foarte camaraderesc.
Am remarcat ca aveti o toleranta foarte ridicata.
Va inspira asemenea oameni? E un fel de estetica a nebuniei?
Da, intai ma inspira, eu nu consider ca nebunia este o boala. Eu consider ca este un alt mod de a vedea viata, care uneori e mai interesant decat cel uzual.
LEGATURA CU TARA
Sunteti in corespondenta cu vreo personalitate din Romania?
Cu Beligan am un contact foarte bun. Din cand in cand mai telefonam, dar noi suntem oameni ocupati, Beligan e unul dintre cei mai ocupati oameni din teatru pe care-i cunosc. Varsta lui nu joaca niciun rol.
Am avut o relatie foarte simpatica cu Ivascu, dar pe urma ne-am despartit, pentru ca eu i-am pregatit deschiderea teatrului intr-un fel, el a facut-o in alt fel.
Dar m-a numit director de onoare. Numai onoarea de a fi director, fara nicio functie, nu prea imi spune mare lucru. Si atunci am intrerupt acolo un contract care a fost foarte simpatic, n-am nimic a-i reprosa. Singurul lucru care m-a deranjat a fost faptul ca am vrut sa fac deschiderea teatrului Metropolis cu doua trei zile cu cea mai mare cunoscatoare a teatrului Meyerhold. Meyerhold a fost cel mai mare regizor, cel mai mare innoitor al teatrului. Si am vrut ca Teatrul Metropolis sa stea sub semnul acestei innoiri. Ivascu a crezut-o altfel, i-am spus: 'George, cum vrei'.
Cine va tine la curent cu dramaturgia romaneasca actuala?
Din tara, nu ma tine nimeni la curent.
Aici la Academie o avem pe doamna Ilse Lauer. Ea mi l-a adus pe Visniec aici. Sigur, sunt interesat, acum ea se uita in internet si incearca sa propuna cateva nume.
DRAMATURGIA SI REGIA GERMANA
V-au atras atentia anumiti autori din dramaturgia germana contemporana?
Am montat la Academie Roland Schimmelphennig, Marius von Mayenburg, acum incep sa ma interesez de Elfriede Jelinek.
O parere de ansamblu despre dramaturgia germana contemporana?
Mi-e greu sa spun, cred ca este o faza de trecere acum. Nu vad mari scriitori, o perioada mai valoroasa a fost in trecut. Cu Friedrich Durrenmatt am avut o relatie foarte calda, a fost la mine la spectacole, la premiere.
Am fost in relatii foarte bune cu Max Frisch.
Acum, dintre contemporani ma intereseaza Jelinek, mi se pare un personaj foarte rebel, foarte incomod, dar poate din cauza asta foarte interesant. Dar n-o cunosc, o sa incerc sa o cunosc.
Ce parere aveti despre violenta limbajului in dramaturgia contemporana?
Pericolul este ca e foarte mult exibitionism. Asta nu inseamna ca totul e de condamnat. Sunt putin prudent cu lucrurile astea, insa n-am teama de violenta.
Exista o diferenta intre publicul roman si cel german?
Cred ca da, publicul german ingurgiteaza cultura pentru ca asa se cuvine. Exista de pilda abonatii la teatru, care cumpara un abonament pentru 8 spectacole. Ei nici nu stiu pentru ce, pentru ca pe urma decide teatrul ce le da.
Ei vin.
Publicul roman vine la teatru - si acum aud ca e o perioada buna de public in teatru, si asta ma bucura, dar vine si pentru ca aude "asta-i bun, asta-i bun". Alege, e mai viu.
Ati facut workshop-uri pe texte de Gelu Naum, Celan - ce autor urmeaza acum?
Trebuie sa ma gandesc. Dupa acest excurs pe care l-am facut - cu Urmuz, cu Max Blecher, cu Gellu Naum, cu Paul Celan - ar fi interesant sa intram si in domeniul TEATRULUI de avantgarda.
Poate Tristan Tzara, Artaud, trebuie sa ma gandesc. Sau poate piese scrise de pictori - Picasso a scris doua piese foarte interesante - una am facut-o la Essen, am facut "Vier Klein Madchen" ("Patru fetite mici"). Foarte nostim.
Ati colaborat vreodata cu vreun dramaturg, dupa metoda "work in progress"?
In sensul de colaborare cu un dramaturg, deocamdata nu.
Mi se spune oricum ca fac numai work in progress, pentru ca eu repet foarte mult dupa premiera. Asta am facut si in Romania.
Eu o fac de mult, abia acum a venit o notiune pentru ce am facut.
Am fost judecat in Romania de o comisie financiara care, la trei ani dupa premiera de la "Troilus si Cressida", m-a chemat si mi-a spus: "Domnule, ai lucrat sapte luni pana la premiera. Dupa premiera ai adunat si mai mult de sapte luni. Si costa: lumina etc."
Si le-am spus: "Dragii mei, faceti urmatorul lucru. Calculati cati bani a adus un spectacol care n-a fost repetat, si comparati si uite, domnul Beligan va da situatia cu toate incasarile si pe urma vedeti. Si ma chemati si ma judecati, si, daca sunt vinovat, platesc. M-au chemat si m-au felicitat."
Cateva nume demne de mentionat din regia germana?
Am avut un dialog foarte cald cu Rodolf Noelte, care a fost poate cel mai mare regizor german de dupa razboi. Ultima lui iesire in public a fost la noi la Academie.
Am un dialog foarte bun cu Peter Stein.
M-am cunoscut cu Kuklin, cu Claus Peymann.
Nu m-au interesat in mod deosebit. Noelte m-a interesat.
FILM, MULTIMEDIA
In "Tatal meu obosit", spectacolul pe texte de Gellu Naum, multimedia a jucat un rol important. V-ati gandit vreodata sa faceti film?
Da, am facut si un film, am facut un scenariu "De ce?", dupa o schita de-a lui Caragiale, formidabila, absolut kafkaesca, si care mi s-a interzis cu cateva zile inainte de prima turnare. Am avut acolo un producator francez care a produs si Hiroshima mon Amour, daca nu ma-nsel. El a fost foarte entuziast, a bagat o groaza de bani in film, si Romania a trebuit sa-i plateasca o foarte mare despagubire.
Ati vazut vreun film din cinematografia romaneasca de acum?
Nu, din pacate nu.
Am primit de la Ada Milea "4,3,2" al lui Mungiu si sper, cand am timp, sa-l vad. Dar uite, vezi cum lucrez eu. (n.r. lucreaza non-stop)
Numiti un film recent care v-a impresionat.
M-a impresionat un film vechi. Alejandro Jodorowsky, "El Topo".
IN LOC DE INCHEIERE
In legatura cu stilul dumneavoastra de lucru. Cine v-a invatat sa intrebati? Asa lucrati dintotdeauna, sau este o modalitate de lucru asumata in mod constient?
(rade)
Am invatat de nevoie.
Da, e si constient. Am facut experiente multe, si am vazut ca in momentul in care dau numai solutii si retete, actorul devine inactiv.
Cand lucrez interogativ, actorul incepe sa-mi raspunda si se angajeaza mai mult.
Ce faceti in timpul liber?
Teatru.
Comentarii